Vinul in religia si traditia crestina

O întrebare staruie privind natura fructului sacru al paradisului terestru. Unii pretind ca celebrul mar nu ar fi altceva decât un strugure, pentru ca numai sucul lui fermentat poate permite accesul la spiritul barbatului. Sarpele nu-i spune, oare, Evei: „Nu, nu veti muri!… Dumnezeu stie câ în ziua în care veti mânca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul”?

„Oficial”, abia dupa haosul purificator al potopului, a plantat Noe pentru prima data vita-de-vie, întocmai cum a facut si cu celelalte doua plante biblice sacre: maslinul si smochinul. Vita, dar al lui Dumnezeu catre oameni, devine astfel imaginea lui Israel; poporul ales este simbolizat printr-un butuc de vita-de-vie, pe care Domnul 1-a smuls din Egipt. In Biblie se spune: „Vreau sa cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coasta manoasa. El a sapat-o, a curatit-o de pietre si a sadit-o cu vita de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn, sapat-a si un teasc. Si avea nadejde ca va face struguri, dar ea a facut agurida. Ce se putea face pentru via mea si n-am facut eu? Pentru ce atunci când nadajduiam sa-mi rodeasca struguri, mi-a rodit agurida?”

Mai apoi, pedeapsa lui Dumnezeu pentru Israel cel necredincios este reprezentata prin distrugerea simbolica a vitei-de-vie. Cât despre iertarea divina, ea se exprima în acelasi mod: „Bucura-te, via si smochinul îti vor da din nou bogatiile lor.”

Simbolistica vinului, sângele vietii, este prezenta deja în Vechiul Testament: Cartea Facerii (49:11) insista asupra „sângelui de strugure”, iar Deuteronomul (32:14) asupra „sângelui bobitelor de strugure”. într-un plan ceva mai profan, Eclesiasticul (31:31-33) afirma: „întocmai ca apa pentru viata este vinul pentru om, de-1 vei bea cu masura. Ce viata are cel lipsit de vin? Ca acesta s-a facut ca sa veseleasca pe oameni. Bucuria inimii si veselia sufletului este vinul…” In Cântarea Cântarilor, vinul este semnul unirii barbatului cu femeia: „Saruta-ma cu sarutarile gurii tale, ca sarutarile tale sunt mai bune ca vinul… si sânii tai par struguri atârnati în vie.”

Aflam astfel în Biblie un dublu limbaj în legatura cu vinul: apologia unei bauturi sacre, sursa de armonie si simbol al relatiilor oamenilor cu Dumnezeu, dar si o punere în garda foarte clara privind riscurile unui abuz. Printre cele sapte pacate capitale, betia este în mod expres cea la care se refera Domnul când denunta pacatul lacomiei.

In Noul Testament, nu este deloc întâmplator ca Iisus savârseste cea dintâi minune transformând apa în vin la nunta din Cana Galileii. Via era de altminteri pentru Iisus o referinta permanenta. Pentru a explica, de pilda, cum este omul parte integranta a genealogiei divine, el spune: „Eu sunt vita, voi sunteti mladitele… si Tatal Meu este lucratorul.”

Toata mistica vinului îsi capata întreaga semnificatie în cursul vestitei Cine, masa luata împreuna (eucharistia în greaca) de Iisus si ucenicii sai. Iisus creeaza fundamentele crestinismului atunci când ia o cupa de vin si le spune: „Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care se varsa pentru voi.” Transformarea vinului în sângele lui Hristos si a pâinii în trupul sau da nastere euharistiei, prima taina a religiei crestine. Iar preceptul sacru: „Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu ramâne întru Mine si Eu întru El” va fi urmat cu strictete pâna în zilele noastre, când împartasania continua sa fie data credinciosilor sub cele doua forme în timpul slujbei.

Dar Iisus mai adauga în timpul Cinei: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.” Astfel, sângele de pe Cruce va pecetlui noul legamânt dintre Dumnezeu si oameni. Acest sânge al lui Hristos, scurs din trupul lui strapuns pe cruce si care va fi adunat într-un potir, va da nastere unei cautari mistice a Graalului de catre regele Arthur si cavalerii Mesei Rotunde, dornici sa descopere acest elixir al nemuririi.

Iisus Hristos ne previne ca moartea lui anunta în fapt o noua era, cea a renasterii: „Si va spun voua ca nu voi mai bea de acum din acest rod al vitei pâna în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împaratia Tatalui Meu” (Matei 2C-.29).

Se întelege de aici ceea ce toata lumea a uitat din nefericire, si anume ca vinul este în traditia crestina nu numai un izvor de bucurie, de pace si viata, ci mai cu seama legatura sacra dintre om si divinitate.
Mesajul crestin este asadar apropiat de simbolistica dionisiaca, cu o singura diferenta: sfintirea vinului ca sânge al lui Hrijtos si initierea noii Legi marcheaza debutul unei ere noi, in vreme ce serbarile în cinstea zeului grec au o periodcitate anuala si nu marcheaza decât renasterea naturii la venirea primaverii. In acest ultim caz, mitul este de natura ciclica, în timp ce, în traditia crestina, el este de natura cosmica, constituind un punct de plecare spre o traiectorie ce inaugureaza un timp nou.