Leusteanul

Se crede ca leusteanul este originar din Persia si ca a fost aclimatizat, cu multa vreme în urma, mai întâi în sudul Europei. E utilizat în gastronomie înca din antichitate, fiind unul dintre cele mai folosite condimente din bucataria romana.

De aceea, cei ce vor sa gateasca mâncaruri traditionale din timpul Romei antice trebuie sa aiba neaparat la îndemâna leusteanul. Astazi, leusteanul este folosit în continuare în Sudul si Centrul Europei, dar si în Scandinavia. Scrierile vechi atesta faptul ca în zona Alpilor si în sudul Germaniei se stia despre leustean înca din Evul Mediu timpuriu.

Pe la anul 800, Carol cel Mare, regele Frantei, a dat un edict, numit Capitulare de villis vel curtis imperii Caroli Magni în care a enuntat un numar mare de legi administrative, în special unele cu privire la agricultura, în imperiul sau.

La finalul documentului el face o lista de o suta de plante culinare si medicinale pe care supusii lui erau datori sa le cultive în gradinile de pe lânga case. Printre ele era trecut si leusteanul. Exista si zone în care leusteanul nu este popular, fiind putin întâlnit sau chiar deloc.

În bucatarie

Aroma lui caracteristica se potriveste cu oteturile aromate si cu muraturile. Mai mult, carnea de vita este deseori asezonata cu frunze de leustean. În bucataria italieneasca, unde leusteanul este cultivat din timpuri stravechi, este des folosit, mai ales în regiunea Liguria.

De leustean e nevoie în primul rând la prepararea salatelor, a sosurilor de tomate, adeseori în combinatie cu oregano, pentru aromarea ciorbelor, supelor, a pastelor, sosurilor, marinatelor, precum si a unor preparate cu brânzeturi.

De asemenea, este un condiment important in prepararea lichiorurilor si a conservelor. Leusteanul este una din multele plante aromatice care, în afara cultivarii în gradina, creste si în salbaticie.

Era cultivat pe vremuri în aceeasi maniera ca si telina, dar aceasta l-a întrecut, fiind azi folosita mai mult.

Planta de leac

Întreaga planta are si virtuti medicale. Este bogata în vitamina C si contine multe minerale lucru cunoscut în vechime de marinarii care, atunci când veneau din calatoriile lungi de pe mare, mâncau leustean fiert pentru ca sufereau de scorbut si de alte avitaminoze.

Leusteanul este diuretic, stimuleaza pofta de mâncare si grabeste digestia, calmeaza colicile si este eficient in intoxicatiile cu tutun si alcool.

Frunze Frunzele se recolteaza când e soare puternic, dar se usuca la umbra. Din frunze se prepara infuzie (2 lingurite de frunze uscate la 200ml apa clocotita, se lasa acoperit vasul 15 minute). Infuzia se bea calda pentru tratarea hipertensiunii, a tusei convulsive si a retentiei de apa în tesuturi). Se beau 2 cani pe zi.

Frunzele proaspete de leustean se pun pe rani si ulceratii ale pielii si grabesc vindecarea acestora, fiind antiseptice. De asemenea, leusteanul este folosit pentru calmarea musca- turilor de insecte: se freaca bine locul afectat cu câteva frunze proaspete strivite în mâna.

Borsul de tarâte de porumb în care s-au macerat, la rece, frunze de leustean era socotit pe vremuri de catre tarani un remediu sigur împotriva muscaturilor de sarpe. Se punea o cataplasma înmuiata în borsul cu leustean, pe locul muscat. Infuzia de frunze de leustean în zer cald este folosita în Scotia ca purgativ pentru vitei.

Semintele

Infuzia de seminte de leustean (1 lingurita de seminte la 200ml apa clocotita, se lasa în vas acoperit 15 minute, apoi se strecoara) este utila în ameliorarea tulburarilor menstruale, în colici si pentru stimularea sistemului nervos.

Radacina

Radacina are proprietati aromate si carminative, fiind administrata în cazul unor afectiuni uterine si nervoase. Decoctul din radacina de leustean scade tensiunea si este expectorant.

În cazul unor tulburari cardiace si în isterie se ia de 3 ori pe zi câte un vârf de cutit de radacina de leustean macinata fin. Din radacina rasa ori uscata si macinata fin, peste care se toarna rachiu de fructe sau cereale se obtine o tinctura diuretica din care se pot lua câte 50 de picaturi pe zi în mai multe reprize.

Tinctura foloseste in afectiuni ale inimii. Decoctul de radacina macinata pusa la fiert în otet de mere (1 lingurita radacina la 200ml otet) este folositor în calmarea durerilor reumatice, daca se fac cu el frectii pe locul afectat.