Ceaiul alb

Ceaiul alb este de fapt o variantă a ceaiului verde, în sensul că nu este oxidat, însă se obţine din frunzele si mugurii mai mici ale plantei aflate în primele stadii ale ciclului de creştere.

Deoarece frunzele nu şi-au atins încă maturitatea, ceaiul uscat care se obţine din ele este mai puţin verde decât ruda sa mai matură.

Ceaiul alb este o specialitate a regiunii Fujian. Cea mai înaltă clasificare calitativă o are Bai Hao Yinzhen (Ac argintiu), numit astfel deoarece se obţine din mugurii lungi şi albi, încă închişi ai plantei.

Ceaiul este recoltat în mod tradiţional de la mijlocul lui martie până la mijlocul lui aprilie. A doua treaptă de calitate este deţinută de ceaiul Bai Mu Dan (Bujor Alb), care constă din muguri şi frunze imature acoperite de puf. Alte ceaiuri albe sunt produse în India şi Sri Lanka.

Interesant este faptul că ceaiul alb are un conţinut mai mare de antioxidanţî şi de teină decât ceaiul verde, fiind astfel valoros ca stimulant şi inhibitor al deteriorării celulelor.

Expresia “ceai alb” este folosită de secole în China ca denumire politicoasă pentowo ceaşcă de apă fierbinte, deseori singurul lucru pe care familiile foarte sărace îl puteau oferi oaspeţilor.

Ceaiul alb