Fistic

Fistic

Arbuştii de fistic cresc în regiuni cu o climă uscată şi fierbinte vara, şi rece iarna. Au nevoie de 15 – 20 de ani pentru a ajunge la maturitate şi trăiesc secole bune. Poate din acest motiv, fisticul este şi astăzi la fel de valoros cum a fost şi pentru strămoşii noştri, care l-au recoltat pentru prima dată în Asia Mică, cu 9000 de ani în urmă.

Fisticul creşte în ciorchini, în interiorul unui fruct cărnos. Când este copt, coaja de culoarea fildeşului se crapă, dând la iveală un sâmbure verde. în cazul în care coaja nu se crapă singură, sâmburele din interior nu este copt.

Fisticul este înrudit cu nucile caju şi are un gust la fel de bogat. Culoarea verde specifică face ca fisticul să fie un ingredient care atrage atenţia în orice fel de mâncare.

In Orientul Mijlociu, fisticul este utilizat pentru prepararea diverselor mâncăruri, de la feluri principale până la deserturi. Este adăugat la umpluturi folosite în mâncăruri din carne de porc sau de pui, este amestecat cu caise uscate, stafide şi cereale sau cu frişcâ aromatizatâ cu apă de flori de portocal şi presărat peste produse de patiserie. Desertul numit baktava se face din fistic măcinat, aşezat între foi de plăcintă foarte subţiri, unse cu unt. Servit într-un bol, cu puţină sare, fisticul în coajă simbolizează ospitalitatea unei mese şi a unui cămin.