Angelica

Angelica este o planta foarte bogată, cu o aromă dulce şi pătrunzătoare. Sunt folosite mat ales frunzele sale uscate.

Legenda spune că angelica e un leac pentru cumă, ceea ce i-a consolidat renumele de plantă medicinală tradiţională, de protectoare împotriva răului şi de panaceu universal.

Din punct de vedere medical, angelica se pare că are un efect benefic asupra circulaţiei sângelui şi a celorlalte fluide şi e folosită în tratamentul cranpelor menstruale, al reţinerii apei în organism şi al cistitei.

E utilizată în tratarea reumatismului, dar şi ca băutură întremătoare în cazul răcelilor sau al greţurilor din timpul călătoriilor.

Angelica are o aromă foarte puternică. Mulţi oameni o găsesc prea puternică. Tulpinile sunt de obicei zaharisite şi folosite la decorarea prăjiturilor şi a deserturilor – alegeţi tulpini proaspete, tinere şi verzi, de grosimea unui creion, pentru a obţine cele mai bune rezultate.

Cel mai bine e să folosiţi frunzele atunci când fierbeţi citricele, pentru a da o nouă senzaţie de dulce zahărului. Se potriveşte perfect cu peştele la tavă.

Frunzele tocate de angelică se folosesc la salate, la vin fiert şi la băuturile preparate din fructe. Sunt utilizate şi pentru a da gust ginului, vermutului sau lichiorului din plante Chartreuse.

In Europa de Nord şi Siberia, nervurile centrale ale frunzei sunt preparate şi gătite ca şi sparanghelul, iar rădăcinile sunt uscate şi folosite pentru a da gust pâinii de secară.

Angelica