Clatite Suzette Aceasta este o scurtă descriere a extravagantului desert franţuzesc, preparat din clătite subţiri, înmuiate într-un sos dulce şi cald de unt cu portocale, flambate cu lichior. Mai mulţi bucătari-şefi francezi pretind că au inventat desertul spre sfârşitul secolului XIX. Primul dintre ei este Henri Charpentier, care afirmă în memoriile sale că a servit […]
Marshmallows Aceste dulciuri pufoase şi moi, uneori îmbrăcate într-un strat de nucă de cocos deshidratată şi prăjită, se preparau în trecut cu un agent de îngroşare obţinut din rădăcina unei plante cu flori roz, numite nalbă mare sau nalbă (în engleză, marsh mallow, respectiv mallow). Originea lor probabilă este Egiptul antic. Pentru că nalba are […]
Creme brulee Mousse au chocolat a fost înlocuit în anii ’90 de creme brulee ca desert preferat atunci când ai oaspeţi la cină. Franţa, Spania şi Anglia pretind că au inventat acesta retetâ, care în limba spaniolă se numeşte crema catalana şi al cărui nume franţuzesc se traduce prin „cremă arsă”. O creme brulee se […]
Biscotti sunt biscuiţi italieneşti copţi de două ori. Iniţial, în vremurile de restrişte, când pâinea era un aliment preţios, ea era tăiată în felii şi uscată în cuptor, la foc scăzut, pentru a preveni apariţia mucegaiului. Astăzi, biscotti sunt nişte biscuiţi dulci sau săraţi. Aluatul poate fi dospit cu drojdie sau preparat din pan di […]
Briosa – Se spune că regina Franţei, Maria Antoaneta, ar fi răspuns “Qu’its mongent de la brioche!”, în traducere liberă “să mănânce cozonac”, când i s-a comunicat că parizienii nu mai au pâine. Brioşa îşi datorează textura unui aluat bogat, dospit cu drojdie, care conţine ouă şi lapte. Brioşele se mănâncă, de regulă, la micul […]
Ochiuri fierte: Conform tradiţiei franţuzeşti, boneta bucătarului şef, sau toque blanche, are 100 de falduri, care simbolizează capacitatea sa de a prepara ouăle în o sută de feluri. Ochiurile fierte merită cu siguranţă un fald de onoare. Este o reţetă foarte simplă şi cu toate acestea foarte greu de realizat perfect. Nu aveţi nevoie decât […]
Obiceiul de a înmuia felii de pâine veche intr-un amestec de ouă şi lapte şi de a le prăji apoi în grăsime, este cunoscut încă din Evul Mediu
Ouăle Benedict şi tradiţia brunch-ului de sfârşit de săptămână sunt principalele contribuţii culinare ale oraşului New York.
Ciabatta a câştigat în ultima vreme o popularitate deosebită în afara ţării sale natale, Italia. Este o pâine moale, umedă şi albă, cu coaja maro deschis şi un miez foarte poros, presărată cu făină. Pâinea este lungă şi plată, uşor adâncită la mijloc, cu capete aproape dreptunghiulare. Numele pâinii se datorează tocmai acestei forme: ciabatta […]
In trecut, după îndeplinirea treburilor de dimineaţă, lucrătorii de la ferme – rancheros -obişnuiau să ia un al doilea mic dejun, făcut din ouă cu tortillas
Sănătoase şi foarte adaptabile, ouăle jumări sunt o mâncare bine-venită la orice oră a zilei. Gustul lor delicat se combină minunat cu cele mai extravagante ingrediente, fiind la fel de delicioase simple sau presărate cu ierburi proaspete.
Cobbler cu fructe Cobbler („pavaj”), crisp („crocant”), crumble („sfârâmicios”) şi grunt („a mormăi, a ofta”) sunt numele populare date unui desert preparat din compot de fructe, acoperit cu un strat de aluat crocant sau topping. Bucătarii din Marea Britanie şi Canada preferă desertul „crisp” cu un strat de fulgi de ovăz, unt, scorţişoară şi zahăr […]
Odinioară o mâncare consistentă, savurată în perioada victoriană la sfârşitul mesei, buck rarebit a devenit în prezent o gustare servită la orice oră
Frittata este versiunea italienească a omletei franţuzeşti. In varianta franţuzească, omleta împăturită acoperă umplutura, în vreme ce umplutura unei frittata este amestecată cu ouă, iar rezultatul este o omletă întinsă.
Originea maionezei a stârnit controverse încă din secolul XVIII. Sâ fie ea un omagiu adus victoriei francezilor în bătălia de la Mahon?
Deşi se numesc ouă „de o mie de ani’’, ele nu sunt conservate decât aproximativ patru luni.
Compot de fructe la alegere Cuvântul „compot” provine din limba franceză şi desemnează un amestec de fructe fierte înăbuşit sau în clocot. Numeroase soiuri de fructe se pretează acestui mod de preparare, in special fructele uscate, precum prunele, caisele, perele şi stafidele, aceasta fiind cea mai bună metodă de a le reda consistenta iniţială. Fructele […]
Painea cu usturoi – este pur şi simplu o pâine proaspătă, frecată cu usturoi şi unsă cu unt sau margarina, care se coace apoi în cuptor. Gustul ei depinde de prospeţimea, calitatea şi sortimentul de pâine folosit. Este recomandată pâinea franţuzească sau cea italiană, precum ciabotta sau franzela. Pâinea cu usturoi se prepară după diverse […]
Challah este o pâine împletită, dintr-un aluat bogat, cu drojdie, pe care evreii Ashkenazi o mănâncă de Sabath. Pâinea se unge cu ou sau cu apă cu zahăr şi se presară cu seminţe de mac sau susan. Pâinea challah conţine întotdeauna ouă, însă niciodată lapte, deoarece evreii ortodocşi nu mănâncă lactate şi carne la aceeaşi […]
Denumirea generică a lipiilor indiene este roti, un cuvânt care înseamnă „pâine” în limbile hindu şi urdu (cunoscută sub denumirea de chapati în sudul Indiei). Este o pâine nedospită, dar uşoară şi elastică, datorită unui aluat din făină şi apă, care se frământă bine, se modelează şi se lasă câteva ore sau peste noapte să […]
O porţie de huevos divorciados combină delicios câteva dintre aromele clasice ale bucătăriei mexicane. Două ouă prăjite alcătuiesc baza acestei mâncări servite la micul dejun.
Originea oţetului se pierde în negura timpului. Oţetul este produsul celei de-a doua fermentări a sucurilor de fructe.
Perele curbate sunt înrudite cu merele şi au la origine două specii sălbatice, care creşteau cândva în întreaga Europă şi Asie. Există dovezi, conform cărora ele au fost îngrijite de oamenii din perioada neolitică.
Oţetul din malţ – este foarte popular în Anglia. Se obţine prin fermentarea orzului şi este aromat prin depozitarea lui în butoaie din lemn de esenţe diferite. Se serveşte mai ales la peşte şi antreuri, are un miros puternic de cereale. Oţetul distilat este un sortiment comun, obţinut din cereale. Este incolor şi este folosit […]
Cârnaţii Glamorgan, numiţi Selsig Morgannwg în galezâ, sunt făcuţi din cantităţi aproximativ egale de brânză rasă şi pâine albă proaspătă, fărâmiţată, amestecate cu o ceapă tăiată şi făină de muştar, ierburi şi condimente în cantităţi reduse.
Strata este o mâncare foarte populară, care apare frecvent în meniurile motelurilor americane de tipul bed and breakfast, precum şi în oferta meniurilor de brunch
Dashimaki tamago – omleta japoneză rulată – , este o mâncare tipică pentru bucătăria japoneză, la fel de fragedă ca o prăjitură mille-feuille, cu un gust dulce-sărat.
„Mărul cu sâmburi” (Pomum granatus) este un fruct care a dat naştere la numeroase legende, în mitologia greacă,
Otetul – leac stravechi: Probabl că nici un alt ingredient nu este folosit în domenii atât de variate, cum este cazul oţetului. Este agent de conservare a alimentelor, dezinfectant, soluţie bună pentru curăţat geamuri şi oglinzi, pentru înlăturat tartrul din filtrele de cafea, pentru lustruit mobila; este deodorant, înlătură şi curăţă unele pete, înviorează culoarea […]
Regiunea Lorena din nord-estul Franţei a fost regat german în timpul Evului Mediu; astfel se explică cuvântul quiche care provine din termenul german kuche
Gustul covrigilor bagel a fost descris ca fiind cel al unei „gogoşi înmuiate în ciment”, o descriere foarte ciudată, având în vedere că bagel sunt delicioşi. Se prepară după o metodă străveche: aluatul dospit cu drojdie este mai întâi fiert puţin, apoi copt. Un bagel autentic este întotdeauna fiert. Originea acestei chifle de forma unui […]
Denumirea englezească a turtei dulci, gingerbread, desemnează toate prăjiturile sau fursecurile care conţin ghimbir. Culoarea lor variază între cea specifică ghimbirului şi maro închis. Turta dulce coaptă sub forma unui chec este umedă, precum Yorkshire Porkin sau pain depices şi conţine miere sau sirop de porumb. In Anglia, turta dulce a fost vreme de secole […]