Fructele de păducel (Medicament in bolile cardiovasculare)

Fructele de păducel (Medicament in bolile cardiovasculare). Au fost supranumite “fructele inimii”, deoarece sunt unul dintre cele mai bune medicamente din lume pentru bolile cardiovasculare.

Au maximul forţei terapeutice chiar acum, la început de toamnă, iar efectul lor vindecător este atât de intens, încât se pot “lupta” de la egal la egal, cu cele mai puternice medicamente de sinteză.

Sub numele de păducel, mărăcine alb sau gher­ghinar sunt cunoscute cinci specii de arbori de mici dimensiuni, înrudiţi între ei, toţi cu efecte terapeutice similare, având denumirea ştiinţifică de Crataegus.

Primăvara, păduceii încântă privirea decorând dealurile şi lumini­şu­rile pădurilor cu explozii florale de un alb pur şi incandescent.

Toamna, fructele lor, de un roşu in­tens, alcătu­iesc mari pete de culoare la marginea pădurilor, pe pajişti sau în luncile râurilor.

Culesul fructelor se face la sfârşitul lui septembrie – începutul lui octombrie, înainte de a da prima bru­mă.

Boabele ajunse la maturitate, cu o coloraţie roşie inten­să (nu roz sau de un roşu închis), se culeg de pe crengi şi se pun în să­cu­leţi de pânză sau de hârtie. Fructele de păducel se usucă în locuri um­bri­te, ferite de umezeală, în strat foar­te subţire (pe cât posibil, fructele nu trebuie să se atingă între ele).

Pro­ce­sul de uscare este destul de înde­lun­gat (1-3 săptămâni) şi se încheie atunci când pulpa fructelor este total deshidratată şi uşor casan­tă, rupân­du-se când le desfa­cem cu un cuţit.

Dintr-un kilo­gram de fruc­te proas­păt culese rezultă, după us­care, aproxi­mativ 300 de gra­me de fructe de păducel deshi­dratate.

Păducelul este, prin exce­len­ţă, o plantă europeană, folosită în medicina popoare­lor de pe bă­trânul continent din timpuri ime­moriale.

Primele consemnări des­pre această plantă de leac, în medicina cultă, au o vechime mai mare de două mii de ani şi aparţin me­dicilor greci Galen şi Dioscoride.

Multe secole mai târziu, în Evul Mediu, folosirea păducelului ca me­dicament apare în medicina mo­nastică (catolică şi ortodoxă deopotrivă), dar şi în alchimie. Călugăriţa benedictină Hildegard von Bingen folosea pasta de fructe de păducel cu miere pentru tratarea inimii slă­bite, dar şi pentru a ameliora accesele de febră înde­lungate.

Celebrul chimist şi alchimist Paracelsus in­tro­ducea florile, fructele şi frunzele acestui arbore în celebrele sale elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă, men­ţionându-le şi în scrierile sale.

În secolul XIX, farma­ciştii germani au creat din fructele de păducel primele extracte în alcool, pe care le administrau, împreună cu camforul sau melisa, contra tulburărilor de ritm cardiac sau contra puseelor de hipertensiune.

În timpurile noastre, păducelul este una din cele mai bine studiate plante medicinale, proprietăţile sale vin­decătoare fiind recu­noscute de către comunitatea ştiin­ţifică internaţională mai ales pentru tratarea boli­lor cardiace, a tulburărilor circulatorii sau emoţionale.

Preparate pe bază de fructe de păducel

Fructele de păducel – medicamentul nr. 1 în bolile cardiovasculare

Ceaiul de fructe de păducel

Într-un sfert de litru de apă, se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de păducel, după care lichidul se filtrează.

Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fier­be în alt sfert de litru de apă, vreme de două minute, după care se lasă să se răcească.

În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproxima­tiv jumă­tate de litru de infuzie combinată, care se adminis­trea­ză pe parcursul zilei.

Pe cât posibil, în timpul pre­parării este bine ca extractele să nu intre în contact direct cu metalul din strecurătoare (sunt pre­ferate strecurătorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticlă) sau din oale (vor fi pre­ferate cele teflonate), metal care va cataliza oxi­darea vitaminelor şi flavonoidelor.

Siropul de fructe de păducel

Într-un borcan de sticlă prevăzut cu capac, se pun, alternativ, un strat de fructe proaspete de păducel tocate cât mai mărunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ două degete), până se ajunge la gura reci­pientului, unde se pune ultimul strat de miere.

Se închide ermetic vasul şi se lasă la întuneric şi răcoare sau în­gropat în pământ, vreme de patru-opt săptămâni.

După trecerea acestui in­terval de timp, se filtrează conţi­nutul (sâmburii nu trebuie să ajungă în pre­paratul final), iar siropul obţinut se trage în sticle închise la culoare.

Este un elixir calmant pentru psihic şi sis­temul nervos, un exce­lent tonic car­diac şi susţinător de efort. Se ia câte o lingură, de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată.

Extractul de fructe de păducel

Este genul de re­mediu pe care cardiacii, dar şi cei care fac efor­turi fizice sau intelec­tuale intense, este bine să îl aibă în orice moment la îndemână prin casă.

Se obţine din tinctură de fructe de păducel, din care se evaporă complet alcoolul, rămânând o pulbere roşie­tică fină, dulce-acrişoară şi extrem de concentrată în principii active – extractul de păducel.

Acest ex­tract conţine de 5-6 ori mai multe principii active decât simpla pul­bere, fiind şi mult mai uşor asi­milat decât planta ca atare.

Se administrează câte 200-500 mili­grame de extract uscat de păducel, de două-trei ori pe zi. În afecţiunile cardiace sau vasculare, cura cu acest extract durează 60-90 de zile.

Ca susţinător de efort sau calmant psihic, extractul de păducel se poate fo­losi în cure mai scurte, de 10-20 de zile.

Păducelul şi prevenirea infarctului

În momentul de faţă, nu există un alt remediu natural care să aibă o acţiune atât de complexă şi de intensă ca păducelul, pentru preve­nirea infarctului miocardic, care este prima cauză de mortalitate la nivel mondial.

Un studiu realizat în Franţa, pe 1000 de pacienţi su­ferind de insuficienţă cardiacă, a dat rezultate uimitoare.

Con­form acestui experiment, peste 65% din­tre bolnavii cardiaci se simţeau mult mai bine sau bine, după 6 luni de tratament intensiv cu păducel, iar la alte 10 procente dintre parti­cipanţi, se constata o îmbunătăţire a stării de sănătate.

Pe termene lungi, admi­nistrarea păducelului re­duce incidenţa infar­ctului mio­cardic, cu mai bine de 40%, in­clusiv la persoanele hipertensive, care suferă de tulburări de ritm car­diac ori care au valori ale coles­terolului şi ale trigliceridelor mă­rite.

Cura cu păducel se face vreme de 3-6 luni pe an, timp în care se administrează 200 miligrame de ex­tract de fructe, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

Cel mai bun moment pentru ţinerea curelor cu extract de fructe de păducel este la venirea sezonului rece, când aparatul cardio­vascular şi sistemul nervos fac un mare efort de adaptare, dar şi în perioadele foarte călduroase, când riscul de infarct creşte exponenţial.

Păducelul, în special fructele, sunt printre cele mai bine tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei trataţi cu extract neprezentând niciun fel de reacţie adversă, iar ceilalţi, doar simptome uşoare.

Tratamente interne

Fructele de păducel – medicamentul nr. 1 în bolile cardiovasculare

Hipertensiune şi hipotensiune – da, aţi citit bine: fructele acestei plante medicinale chiar pot trata eficient aceste două afecţiuni diametral opuse.

A­ceasta, deoarece fructele de păducel acţionează prin­­tr-un complex de substanţe active, care au un efect reglator asupra tensiunii arteriale, ajutându-i deopotrivă pe cei care au pusee de hipertensiune, dar şi pe cei care au tensiunea mai scăzută decât cea normală.

Contra hipertensiunii, păducelul este foarte adesea asociat cu talpa-gâştei (Leonurus cardiaca), extractele din cele două plante având efecte tera­peutice fenomenale, inclusiv în cazurile de tensiune oscilantă sau de hipertensiune rezistentă la trata­men­tul medicamentos.

Într-un număr de anul trecut al revistei, am prezentat produsul românesc Tensio, care are la bază chiar păducelul şi talpa-gâştei, cu care medicii au obţinut rezultate excepţionale în tratarea hipertensiunii arteriale, în toate formele şi gradele de gravitate.

Contra hipotensiunii, păducelul se poate asocia cu măceşul, cele două plante fiind un excelent tonic pentru sistemul cardiovascular.

Boala coronariană (insuficienţa cardia­că) – numeroase studii făcute cu fructe de păducel arată că această plantă este un tonic cardiac excep­ţional.

Este bine de ştiut, însă, că doza şi forma de administrare a păducelului este foarte importantă în cazul afecţiu­nilor cardiovasculare.

Fără doar şi poate, extractul de fructe de păducel este cel mai eficient, însă în studiile făcute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienţă cardiacă.

În schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioadă de peste 8 săp­tămâni, acţiu­nea terapeutică a fost cu adevărat re­marcabilă.

Din a patra săptămână de cură, capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca şi senzaţia de oboseală, oxigenarea ţesuturilor a fost mai bună, la fel ca şi starea fizică şi psihică pe ansamblu a pa­cienţilor cardiaci.

Angina pectorală – o doză de 400 mg de extract de păducel, luată de 3-4 ori pe zi, duce la rărirea frecvenţei crizelor cardiace dureroase, dar şi a inten­sităţii acestora.

Mai mult, extractul de păducel influen­ţează în bine şi starea emoţională a pacienţilor, în condiţiile în care tensiunea emoţională este impli­cată în apariţia a peste 60% din crizele de angină pec­torală.

Fructele acestui arbore au efect uşor sedativ, reduc excitabilitatea psihică, calmând stările de pa­nică, de anxietate, care conduc la apariţia crizei de angină pectorală.

Valori ridicate ale colesterolului – fla­vonoidele sunt acele substanţe care dau culoarea roşie a fruc­telor de păducel şi tot ele au un puternic efect antioxi­dant, îmbunătăţind metabolismul grăsimilor şi împie­di­când depunerea acestora pe artere.

Studiile pe ani­male au confirmat aceste efecte benefice ale pădu­ce­lului asupra nivelului colesterolului, dar şi observa­ţiile clinice făcute pe pacienţi umani.

Se recomandă curele cu ceai de fructe de păducel, din care se bea câte un litru pe zi, vreme de 3-4 săptămâni.

Ateroscleroza – tratamentul cu păducel sto­pează evoluţia acestei afecţiuni şi, important, previne multe dintre complicaţiile sale. Se iau capsule cu extract de păducel, câte 4-6 pe zi, în cure de 3 luni, ur­mate de 1-2 luni de pauză, după care administrarea se reia. Suplimentar, se consumă ulei de măsline virgin, câte 30-50 de mililitri zilnic.

Aritmia cardiacă – studiile arată că la aproxi­mativ 40% dintre cei trataţi cu extract de păducel, câte 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca şi tensiu­nea arterială) este stabilizat.

Efecte foarte bune se obţin prin asocierea păducelului cu talpa-gâştei (Leo­nurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consa­crat.

Pe timpul tratamentului cu păducel, se vor con­suma alimente bogate în potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierţi, pepeni).

Sechele post-infarct – studii de medicină expe­rimentală, făcute în mai multe laboratoare din lume, au pus în evidenţă faptul ca adminis­tra­rea de păducel după infarctul miocardic favorizează revascularizarea muşchiu­lui cardiac, stabilizează valorile tensiu­nii arteriale, ajută la mărirea calibrului vaselor de sânge care alimentează ini­ma.

Se administrează extractul de fructe şi pulberea de flori de pă­ducel, câte 200 de miligrame din fiecare, de patru ori pe zi.

Circulaţie periferi­că deficitară – la venirea sezo­nului rece, se face o cură de 60 de zile cu sirop de păducel, din care se iau câte 3-4 linguri pe zi.

O va­riantă mai puternică a acestui tratament este cel cu sirop de păducel asociat cu pulbere, fără sâmburi, de măceşe (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi câte două linguriţe.

Aceste tratamente îmbunătăţesc circu­laţia la nivelul vaselor de sânge de mici dimen­siuni, precum şi circulaţia de la nivelul finei reţele de vase capilare.

De asemenea, bioflavonoidele din pul­pa ambelor fructe întăresc pereţii vaselor de sânge, fiind eficiente contra fragilităţii capilare.

Stări de anxietate, atacuri de panică – se face un tratament cu ceai de păducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regulă, acest preparat se admi­nis­trează pe stomacul gol, cu 15 minute înaintea me­selor principale.

Are un efect calmant şi de stabilizare a emoţiilor, fiind în mod special recomandat pacien­ţilor care acuză şi simptome cardiovasculare, confir­mate sau nu de analizele de specialitate.

Aplicaţii externe

Piele sensibilă la frig

Planta inimii – să nu vă lipsească din casă

– se face o baie fier­binte, cât putem suporta, cu frunze şi fructe de pădu­cel, vreme de 15-20 de minute, după care se aplică pe piele un ulei de sâmburi de struguri. Este un tratament extraordinar de prevenire a uscării pielii, care stimu­lează circulaţia şi ne dă o anumită imunitate la frigul iernii care se apropie. Procedura se face măcar o dată pe săptămână, în timpul sezonului rece.

* Insomnie – se face o baie cu frunze şi fructe de păducel, în care se adaugă şi 20 de picături de ulei de lavandă. Imediat după baie, ne ştergem tot trupul, ne învelim bine şi ne relaxăm uşor. Somnul va veni numaidecât.

Precauţii şi contraindicaţii

În cazuri foarte rare, păducelul poate avea aşa-numitele efecte paradoxale, traduse prin dereglări de ritm cardiac şi stări de indispoziţie (dureri de cap, greaţă etc.).

Din acest motiv, păducelul va fi adminis­trat, în primele 2-3 zile de tratament, în cantităţi mici (100-200 miligrame de extract pe zi), doza crescând până la cea normală, doar dacă nu apar reacţiile adverse menţionate.

Supradozarea păducelului, adică depăşirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 de grame la planta întreagă şi 16 grame la extract, pot produce arit­mie cardiacă, greaţă şi hipotensiune.

Articol preluat de aici.