Ceaiul a atins culmea modei în timpul dinastiei Tang şi cam în această perioadă a început să se răspândească în afara Chinei, mai întâi în Japonia şi Coreea, şi apoi în Orientul Mijlociu. Ceaiul a ajuns în Europa abia în secolul al şaisprezecelea, aproximativ opt sute de ani mai târziu, şi de multe ori este […]
China are multe tradiţii şi obiceiuri legate de băutul ceaiului, dintre care unele sunt specifice numai anumitor provincii, iar altele sunt comune pe tot cuprinsul ţării. Vânzarea ceaiului este înregistrată ca una dintre cele şaptezeci şi două de ocupaţii, iar în trecut existau prăvălii în care nu se vindea decât ceai. Chinezii beau ceai […]
Există un proverb chinezesc care spune că, atunci când îţi părăseşti dormitorul dimineaţa, ai nevoie de şapte lucruri esenţiale pentru a trăi, şi anume lemne de foc, orez, ulei, sare, sos condimentat, oţet şi ceai. Totuşi, a trecut ceva timp până când ceaiul a fost privit ca o băutură cotidiană sau chiar ca un articol […]
Nimeni nu ştie când a fost descoperit ceaiul în China, cu toate că, în semn de respect, acest lucru atribuit în mod tradiţional miticului împărat chinez Shen Nung. Shen Nung a domnit cu şaptesprezece generaţii înainte de 2700 Î.Hr., şi este părintele medicinei chinezeşti. Este renumit pentru cunoştinţele sale privitoare la proprietăţile medicinale ale ierburilor […]
Ceaiul pentru chinezi este ca vinul pentru europeni: o inepuizabilă sursă de poezie şi inspiraţie, cu culorile sale subtil schimbătoare, aroma şi gustul. Există multe feluri de ceai în acord cu gusturile individuale şi sociale, fiecare fiind în măsură să învioreze cerul gurii, să redea buna dispoziţie şi să prevină şi să vindece afecţiuni minore. […]