Bucataria Marocana

Bucataria Marocana. Deşi nu se bucură încă de aprecierea me­ritată, din pricina necunoaşterii ei de către europeni, bucătăria marocană este totuşi printre cele mai bogate şi variate din Africa şi una dintre cele mai imaginative din lume.

Acest lucru este datorat, în primul rând, abundenţei de materii prime şi, în al doilea rând, puternicului melanj social şi cultural din zonă, ce a favorizat naşterea unei gastronomii cu nenumărate influenţe, din diverse alte ţări.

Printre materiile prime întâlnim din abun­denţă citricele, cerealele, măslinele, curmalele, cartofii, fructele, carnea, peştele şi fructele de mare.

Influenţele din Maroc sunt de-a dreptul surprinzătoare: aici s-au întâlnit bucătăriile franceză şi cea arabă, transformând astfel ţara într-un punct de confluenţă între tradiţiile Occidentului şi Orientului, care s-au supra­pus – fară însă a le altera – puternicelor tradiţii ale bucătăriei berbere.

Punctul forte al bucătăriei marocane este re­prezentat de amestecul de arome şi de gusturile variate conferite unor mâncăruri simple de că­tre plantele aromatice.

Preparatul cel mai cunoscut este cuşcuşul, într-o multitudine de variante, adesea surprin­zător prin combinaţiile de gusturi şi de culori, chiar dacă se folosesc întotdeauna aceleaşi ingrediente de bază (cuşcuş, legume diverse, carne şi mirodenii).

Un alt preparat, cu siguranţă mai puţin cu­noscut, dar la fel de caracteristic Marocului, este o ciorbă tradiţională, harira. Ca o dovadă a legăturilor sociale şi culturale din toată Africa, trebuie să amintim că această supă se mănâncă seara, în toate comunităţile în care se celebrează Ramadanul.

Este un fel unic, săţios, având ca ingrediente principale faina, roşiile, ceapa, ouăle şi carnea de vită sau de miel.

Nu putem vorbi despre bucătăria marocană fară să amintim despre tajine care, aşa cum am amintit deja, înseamnă fie vasul în care se găteş­te, fie mâncarea propriu-zisă.

Vasul este format dintr-un castron cu marginile nu prea înalte, cu fundul plat, în care se aşază ingredientele, şi din­tr-un capac conic cu care se acoperă, favorizând o distribuţie uniformă a căldurii, implicit a gus­turilor şi aromelor.

Vasul este frumos decorat – o demonstraţie a ideii conform căreia la actul gastronomic trebuie să ia parte toate simţurile, inclusiv văzul. Cele mai cunoscute reţete maro­cane care se gătesc în tajine sunt kefta, mrouzia şi mquali.

Prima este pe bază de carne şi roşii, a doua pe bază de carne de miel şi plante aroma­tice şi ultima este preparată din pui cu lămâie.

La fel ca şi pentru cuşcuş, şi în acest caz vi­talitatea bucătăriei marocane a creat o multitu­dine de variante.

Astfel, există tajine cu peşte, cu legume şi cu combinaţii dintre cele mai sur­prinzătoare de mirodenii şi plante aromatice (ajungându-se până la un preparat extrem de exotic pentru gusturile europenilor, ce con­ţine carne de pui, usturoi, ceapă, şofran, scor­ţişoară, seminţe de susan şi prune).

Conform tradiţiei, în Maroc, mesenii mănâncă din ace­laşi vas cu mâna, fară tacâmuri.

Alcoolul este interzis (în primul rând din motive religioase), băutura cea mai obişnuită şi cea mai revigorantă fiind ceaiul de mentă.

Bucataria Marocana

Bucataria Marocana

Istoria și Evoluția Bucătăriei Marocane: Un Melanj de Influente Culturale

Savurati!

Incoming search terms:

• bucataria marocana