Calitatea olfactiva a vinului

Să punctăm înainte de toate faptul că nu este important sa recunoşti fiecare miros şi aromă, ci, mai degrabă, să le evaluezi calitatea şi apartenenţa la soiul de viţă de vie din care este făcut vinul.

Identificarea, adică recunoaşterea fiecărui parfum sau aromă, este un aspect foarte plăcut al examinării, dar nu este fundamental pentru evaluarea produsului.

Sigur, dacă un vin trebuie să se evidenţieze printr-un parfum foarte precis (cum ar fi cel de violete), devine important să îl identifici şi să îl evaluezi: dacă parfumul nu este prezent, vinul poate fi considerat de calitate inferioară, pentru că îi lipseşte una dintre trăsăturile distinctive.

Factorii calitativi de care trebuie să ţinem cont, enumeraţi, de obicei, în fişele de evaluare a vinului, sunt:

• francheţea: un vin este franc, net, curat, dacă nu prezintă mirosuri neplăcute sau ciudate; dacă prezintă mirosuri neplăcute, este nesatisfăcător, dacă prezintă mirosuri ciudate (de exemplu, parfumul care aminteşte de un alt vin), nu este tipic.

Doar după ce s-a constatat francheţea vinului, care se evaluează mirosindu-I într-un pahar îngust de degustare, se trece la examinarea celorlalte caracteristici;

• calitatea: este un factor care se referă la fineţe, la eleganţă, la caracterul plăcut al produsului. Şi această caracteristică se evaluează mirosind vinul în paharul îngust de degustare; doar dacă mirosul este foarte uşor sau aproape absent, se agită paharul pentru a favoriza degajarea substanţelor mirositoare;
• intensitatea: este un factor important pentru vinurile caracterizate printr-un parfum intens, în timp ce altele sunt dotate în mod natural cu parfumuri uşoare.

Orice mostră trebuie să fie evaluată, luând în considerare care sunt parfumurile pe care ar trebui să le aibă acel tip special de vin, neputând fi propuse comparaţii cu vinuri diferite obţinute în alte zone sau dintr-o altă viţă de vie.

De exemplu, dacă se gustă un Cortese di Gavi, parfumul-aromă poate fi evaluat intens deoarece se plasează între limitele normale ale acestui tip specific de vin, chiar dacă nu va fi niciodată la fel de intens ca acela simţit într-un Vermentino di Gallura.

Evaluarea trebuie să ţină cont şi de an, dat fiind faptul că factorii climatici au influenţă asupra intensităţii mirosului vinurilor. Intensitatea este evaluată mirosind vinul după ce s-a agitat paharul.

• persistenţa: este durata de timp în care se menţine mirosul re’simţit la examinare. Ca şi intensitatea, persistenţa trebuie să fie raportată la vinul-etalon pentru acest tip – nu la alte vinuri, ţinând cont şi de an.

Este vorba, în orice caz, despre o analiză destul de dificilă, pentru că necesită o atenţie specială şi o bună cunoaştere a vinului examinat; este de preferat să se efectueze pe cale retro-olfactivă (sau retro nazală), adică ţinând vinul în gură;

• tipicitatea: un vin trebuie să prezinte caracterele tipice ale viţei de vie şi ale zonei din care provine;
• complexitatea: necesită concursul mai multor simţuri (evaluare gusto-olfactivă) şi se referă la ansamblul de compuşi care se dezvoltă în vin în timpul învechirii şi la îmbătrânire: prin urmare, este vorba despre un parametru mai important pentru vinurile vechi.

Pentru a evalua mai bine calitatea globală, cât şi notele dominante ale parfumului-aromă şi, deci, ale complexităţii mirosului, este mai bine să se exprime calificativul atunci când vinul este ţinut în gură şi s-a efectuat şi examenul retro nazal, „căutându-se”, în acelaşi timp, şi aroma varietală.

Calitatea olfactiva a vinului