Cura cu verdeţuri de primăvară
Printeaza
Prin compoziţia lor bogată în fibre vegetale, vitamine, enzime, minerale şi principii fitoterapeutice, verdeţurile de primăvară sunt necesare şi cerute de organism, pentru a-şi regăsi energia pierdută în perioada de iarnă. Folosiţi-le acum, cât sunt proaspete, înainte de-a înflori.
Urzica
(Urtica Dioica)
Există două soiuri: urzică mare, cea care este comercializată în general prin trustul Plafar, şi urzică mică, cea care se foloseşte în alimentaţie primăvara şi serveşte la “primenirea sângelui”, după expresia populară. Ambele soiuri au aceleaşi întrebuinţări în medicina tradiţională, dar urzica mică este ceva mai activă şi urzică pielea mai puternic decât cealaltă.
Compoziţie: urzica conţine proteine formate dintr-un mare număr de aminoacizi esenţiali, glucide, amine, steroli, clorofiline, hormoni vegetali, enzime, histamină, acid formic, vitaminele A, B1, B2, C şi K, B-caroten, taninuri, săruri minerale etc.
Utilizări:
Salate: urzicile foarte tinere se pot utiliza şi sub formă de salată, asociate cu păpădie sau lăptuci, cu puţin ulei şi lămâie.
Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri pe zi ca diuretic în boli de rinichi şi vezică, în hemoroizi, hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzică antrenează în circulaţie acidul uric din ţesuturi şi provoacă o eliminare renală abundentă a acestuia. Sucul de urzică poate fi adăugat la toate reţetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sânge menstrual.
Consumul de urzică previne formarea tumorilor maligne, în special a cancerului gastric. Este indicat în gastritele cauzate de abuzul de tutun şi cafea.
În diabetul zaharat se pot utiliza infuzia (5-10%), decoctul (3-10%) sau, cel mai eficient, un amestec în părţi egale de frunze de: urzici, nuc, dud, teci de fasole şi frunze de afin (uscate), măcinate în râşniţa electrică şi administrate 1 linguriţă (5 g) de patru ori pe zi, sublingual (se sug 15 minute, apoi se înghit cu apă).
Seminţe de urzică: în Evul Mediu, seminţele de urzică au constituit un remediu apreciat în geriatrie, ca tonifiant şi reîntineritor. Macerând 7 zile 50 g seminţe într-un litru de vin roşu, se obţine un bun fitogeriatric şi tonic general, administrat persoanelor în vârstă, câte o lingură înainte de mese.
Tonic metabolic şi muscular, recomandat tinerilor şi sportivilor: 3 părţi frunze de urzică uscate şi 7 părţi afine-fructe (măcinate), 1 lingură amestec la 2 căni cu apă rece, se macerează 24 de ore şi se ia 1/2 ceaşcă de 3 ori pe zi.
Lumbago, sciatică şi afecţiunile reumatismale se tratează prin perierea cu urzici tinere a locurilor dureroase timp de 2-3 zile. Se obţine o senzaţie plăcută de încălzire locală. Pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va alege să rămână în repaus, bine învelit.
Proprietăţi tonifiante asupra părului: după spălare se clăteşte capul cu suc proaspăt sau cu decoct de urzici (5 linguri la 1 litru de apă).
Gargară cu suc proaspăt în amigdalite, gingivite, afte bucale.
Spanacul
(Spinacia Oleracea)
Este foarte bogat în săruri minerale (sodiu, calciu, fosfor), dar şi în vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sărac în protide – 2%, glucide – 7%, lipide – 0,5% şi are valoare energetică foarte mică, 18 kcal/100 g.
Utilizări: consumat în diferite preparate în regimul alimentar al copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor.
Salată verde din frunze de spanac, suc de lămâie, puţin ulei şi sare după gust.
Suc de spanac, 1 pahar în fiecare dimineaţă, în depresii fizice şi nervoase.
Extractul de spanac (100 ml suc proaspăt), în adaos cu 30 g polen apicol (pulbere), stimulează secreţia pancreatică.
Vin tonic: 750 ml vin roşu şi 200 ml suc de spanac. Se recomandă 1 lingură de trei ori pe zi înainte de mese.
Seminţele de spanac măcinate fin (100 g), în adaos cu miere (400 g), administrate o linguriţă de trei ori pe zi, au efect laxativ în constipaţie habituală şi hemoroizi.
Alte indicaţii: anemie, astm bronşic, cardiopatie ischemică, diabet zaharat, gripă, obezitate, menstruaţie abundentă, hipertensiune arterială, palpitaţii, ateroscleroză, remineralizant, vermifug etc.
Contraindicaţii: nu se recomandă consumul unor mari cantităţi de spanac în cazul persoanelor cu afecţiuni hepatice, reumatism, litiază renală, inflamaţii intestinale.
Ştevia
(Rumex Patienta)
Este bogată în săruri de calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, având aceleaşi indicaţii ca şi spanacul. Are acţiune laxativă prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apă, are efect diuretic, depurativ şi laxativ. Cel mai frecvent se prepară sub formă de ciorbe sau mâncăruri.
Untişorul
(Ficaria Ranunculoides)
(Lactuca Sativa)
Producţia de salată verde de cultură a crescut în ultimii 30 de ani într-un ritm uriaş, datorită proprietăţilor şi compoziţiei sale. Săracă în protide şi substanţe grase (1-2%), este bogată în minerale: 5 mg sodiu, 150 mg potasiu, 15 mg calciu, 25 mg fosfor, 0,4 mg fier, vitamine: A, B1, C – 50 mg, K şi E, şi mai ales în fibre vegetale, care previn cancerul de colon.
(Atriplex Hortensis)Principalii constituenţi sunt similari cu cei ai spanacului. În gastronomie, frunzele sale sunt utilizate în special pentru ciorbe. Are proprietăţi depurative, diuretice, remineralizante, vitaminizante, fiind indicată în afecţiuni ginecologice, hepatice şi renale. Seminţele au efect purgativ (1/2 linguriţă pulbere de 2 ori pe zi). Speciile colorate se utilizează şi ca plante decorative prin parcuri şi grădini.
(Petroselinum Crispum)
Se foloseşte la aromatizarea diferitelor mâncăruri, însă puţini sunt cei care ştiu că această plantă posedă virtuţi terapeutice importante în hipertensiune, dismenoree, alcoolism, tabagism, afecţiuni renale şi intoxicaţii alimentare.
Frunzele şi rădăcina sunt bogate în săruri minerale: 20 mg sodiu, 60 mg potasiu, 145 mg calciu, 75 mg fosfor, 6 mg fier; vitamine: 730 mg A, 200 mg C, B1, B2, 3% proteine, 6% glucide (la 100 g pătrunjel).