Dafinul este socotit copac al soarelui si simbol al pacii. În Evul Mediu, dafinul era recomandat împotriva tuturor relelor satanice ce pot salaslui asupra omului.
Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: frunzele de dafin nu trebuie sa lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si sunt bune pentru bolnavi.
Frunzele de dafin erau folosite în Roma Antica la ornarea coroanelor de lauri purtate de toti împaratii si eroii.
Ca toate plantele care ramân verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din laur emblema gloriei, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite.
Exista in vremurile acelea, de asemenea, o superstitie… Oamenii credeau ca dafinul îi protejeaza împotriva fulgerelor. În Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin înainte de a-si pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale.
Cei care obtineau de la Pitia un raspuns favorabil la întrebarile pe care le puneau, se întorceau acasa încununati cu frunze de dafin. Stapânul dafinului era considerat zeul Apolo.
Popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce îndeparteaza puterile raufacatoare. În zilele noastre, câstigatorul premiului Grand-Prix de Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin.
De asemenea, câstigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de laureati, aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor în Roma si Grecia antica.
O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a îndeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se înfasoara pe un suport de lemn care se asaza între straturi, realizându-se ceea ce popular se cheama sperietoare de ciori.
Dafinul este originar din Orientul Mijlociu, dar este raspândit în toate zonele mediteraneene înca din antichitate. Florile de culoare galbena sau verde deschis spre alb nu sunt foarte mari, sunt greu de observat, ele produc un fruct de forma unei bobite de culoare mov închis, cu o singura samânta.
Arborele de dafin poate ajunge la o înaltime de 15m, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis putin mai înalt. Alteori este cultivat în scop ornamental si aranjat ca atare.
Frunzele de dafin raspândesc un miros puternic, întepator, având un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte.
Când sunt uscate, frunzele îsi pastreaza aroma puternica, putând fi folosite oricând. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf, acesta din urma însa îsi pierde aroma foarte repede.
Frunzele de dafin trebuie uscate încet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strângându-se.
În lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare într-un caiet sau o carte.
Frunzele mai mari, care sunt mai închise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrându-se.
Dafinul este legendar în ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Frunzele au calitati diuretice, digestive si astringente, fiind în acelasi timp si un stimulent al apetitului.
Acidul obtinut din frunze îndeparteaza tântarii si fluturii de noapte.
Uleiul de dafin extras din arborele de dafin ce creste în vestul Indiei este folosit în parfumerii si la fabricarea romului.
Frunzele de dafin sunt un ingredient “obligatoriu” la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: béchamel, sosul de pâine sau pasta de tomate.
Dafinul este folosit în întreaga lume în bucatariile clasice sau contemporane.
Este folosit pentru a aroma orezul, orice fel de carne si în special carnea de pasare, mâncarurile pe baza de legume, mâncarea din fructe de mare.
Nu poate lipsi din sosul vânatoresc cu lamâie si din compozitia cârnatilor. Poate fi adaugat în supe si soté-uri, în marinatele pentru carne, între ingredientele însirate pe frigarui, asezat în tava înainte de a pune mâncarea la cuptor sau în borcanele cu muraturi.
Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, în special la creme, însa doar pentru a da aroma, fiind îndepartate inainte de consumare.
Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mâncarurile fierte nu se lasa mai mult de 15-20 de minute, la muraturi se pun 1-2 frunze de borcan.
Dafinul american a fost probabil una dintre primele plante medicinale care au ajuns în Europa pe la 1560 şi s-a descoperit că are proprietăţi antireumatice, antiseptice şi diuretice. Astăzi, uleiurile sale volatile se extrag din coaja rădăcinii şi sunt folosite pentru parfumuri şi condimente. In statele americane din sud, aşchiile de dafin şi rădăcinile sunt […]
Supa crema de morcovi cu dafin
Supa crema de morcovi cu dafin din: morcovi, ceapa, ghimbir, iaurt, dafin, ulei, zahar, sare. Ingrediente: 600 g morcovi 1 ceapă 1 linguriţă rasă cu ghimbir măcinat 100 g iaurt 1 l zeamă de legume strecurată 1 foaie de dafin 2 linguri cu ulei de măsline 1/2 linguriţă cu zahăr sare piper Mod de […]
Ghiveci de legume cu dafin din: ceapa, vanata, cartofi, fasole, gulie, morcovi, mazare, telina, pastarnac, rosii, patrunjel, sare, piper, dafin, ulei. Ingrediente: 1 ceapă mare 1 vânătă mijlocie 3 cartofi mici 150 g fasole verde 1 gulie 3 morcovi 150 g mazăre 1 ţelină mare 1 rădăcină de păstârnac 800 g roşii 1 legătură pătrunjel […]
Savurati!
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Restaurante de Lux.