Despre Asmatui (Anthriscus cerefolium)

Asmăţuiul are o aromă mai delicată decât pătrunjelul şi dă o senzaţie de căldură atunci când e mâncat crud. E foarte popular în bucătăria franceză, făcând parte dintre ierburile culinare tradiţionale denumite fines herbes. Originar din Europa de Sud-Est şi vestul Asiei, astăzi creşte peste tot. A fost adus în America de Nord de către coloniştii olandezi.

Din punct de vedere medical, asmăţuiul e o sursă de vitamina C şi A, fier şi magneziu. Ceaiul de asmăţui ajută la digestie şi uşurează problemele de circulaţie.

Asmăţuiul creşte în mănunchiuri fragile de 25-40 de centimetri înălţime. Lujerii şi frunzele sunt folosite în bucătărie şi, pentru că plantele sunt foarte fragile, e bine să tăiaţi frunzele cu foarfeca în loc să le rupeţi cu mâna.

Merge cel mai bine în mâncăruri cu gust delicat, alături de ouă, carne de pui sau peşte. E o garnitură perfectă pentru mâncărurile reci. Reţineţi însă că se ofileşte repede atunci când e presărat pe mâncărurile fierbinţi. Folosiţi-l din plin la salate şi presăraţi-l peste legumele gătite, în special peste morcovi.

E un condiment fin în umpluturile pentru pui sau vită. O rămurică poate fi introdusă în lapte sau în creme pentru a da o aromă specială deserturilor sau pentru a prepara sosurile albe şi de smântână pentru peşte. Adăugaţi asmăţuiul proaspăt tocat spre sfârşitul preparării.

Asmăţuiul e folosit în comerţ pentru a da gust lichiorului. Frunzele sunt prea delicate pentru a fi uscate, aşa că e cel mai bine să le păstraţi în congelator. Amestecaţi-l cu oţet pentru a obţine un gust delicat.