Despre Brusture (Arctium lappa)

Se gaseste deseori pe marginea frumurilor prafoasa si in zonele salbatice din tinuturile cu clima temperata. Frunzele amare ale acestei plante sabatice se pot fierbe alături de păpădii, dar de obcei se foloseşte rădăcina pentru a prepara bere de păpădie şi de brusture.

Gustul brusturelui este dulce-astringent, iar textura sa e lipicioasă. Ca medicament, se foloseşte pentru a calma infecţiile pielii, pentru a ţine sub control infecţiile bacteriene sau ca decoct pentru curăţarea sângelui.

Brusturele are frunze ovale, pufoase, de un verde spilăcit, care pot creşte până la 90 de centimetri înăţime. înainte ca frunzele să crească prea mult, mugurii pot fi culeşi primăvara şi mâncaţi. Brusturele face flori mici, mov, necomestibile vara târziu, care îşi scutură petalele, lăsând în urmă scaieţi. Rădăcinile groase şi albicioase pot fi culese tosmna şi reprezintă partea cea mai des folosită dir brusture.

Rădăcinile brusturelui pot fi consumate crude – spălaţi-le şi decojiţi-le, apoi daţi-le pe râzătoare şi serviţi-le ca salată. Pot fi decojite şi gătite ca morcovii sau păstârnacul. In Japonia, rădăcinile sunt tăiate în fâşii şi prăjite în tigaie sau sunt puse într-o salată fin condimentată, împreună cu alte rădăcini crude.

Adăugaţi un sos de soia, seminţe prăjite de susan şi puţin ghimbir. Decojiţi sau răzuiţi codiţele moi, apoi fierbeţi brusturele ca pe ţelină, după care adăugaţi-l la supe sau ciorbe. Tăiaţi cu grijă mugurii frunzelor şi adăugaţi câţiva (nu prea mulţi, pentru că sunt amari) la salată.

Cel mai bine e să folosiţi rădăcina proaspătă, deşi mugurii tineri pot fi uscaţi foarte bine.