Despre cocktailuri

In zilele noastre, nu mai există nici un barman care să nu ofere clienţilor permanenţi un cocktail „al său”: consumul de băuturi combinate a intrat, de fapt. în obiceiurile societăţii din multe părţi ale lumii.

Dar nu este neapărat necesar să intrăm într-un bar ca să degustăm cocktailul preferat: este suficient să ne procurăm ustensilele de bază. foarte simple, să aprovizionăm barul casei cu băuturile, necesare, să căpătăm un minimum de experienţă şi … să ne invităm prietenii ca sa tragem o betie de zile mari.

în fiecare an, sunt create în lume mii de reţete de noi cocktailuri. Dintre acestea, cel puţin 30 000 sunt codificate cu grijă în micile reţetare din fiecare an ale diferitelor asociaţii naţionale ale barmanilor.

Unele dintre aceste reţete vor fi prezentate mai apoi în cadrul competiţiilor naţionale, dar numai aproximativ cincizeci, provenite din toată lumea, vor putea primi dreptul de a participa, după selecţii riguroase, la finala mondială care desemnează „cocktailul anului“.

Istoria cocktailurilor

Combinarea băuturilor, cu scopul de a obţine un amestec mai plăcut pentru cerul gurii şi capabil să, pună în valoare carecteristicile organo­leptice ale fiecărui ingredient, nu este o noutate a ultimelor secole.

Ro­manii obişnuiau să consume la banchetele lor băuturi obţinute prin amestecarea vinurilor din diferite regiuni ale imperiului cu mirodenii, arome şi esenţe de toate felurile.

Câteva secole mai târziu, amestecurile de esenţe alcoolice făceau parte din formulele alchimiştilor aflaţi în căutarea elixirului de viaţă lungă.

Amestecuri de lichioruri, rachiuri şi fructe, totul turnat în castroane mari ca nişte supiere, se consumau de obicei la petrecerile de la curţile renascentiste italiene şi franceze.

Pe scurt, acestea sunt primele cocktailuri pe care le menţionează istoria. Mai greu este, însă, pentru că trebuie căutat într-un păienjeniş de legende şi zicale să se ajungă la originea cuvântului „cocktail“.

Acest termen apare pentru prima dată la începutul secolului al XlX-lea, când, în periodicul american TheBalance, a fost numit cocktail „o licoare stimulantă, compusă din mai multe lichide alcoolice cu caracteristici foarte diferite, la care se adaugă esenţe şi arome, rezultând o băutură excepţională“.

Traducerea termenului anglo-saxon mai adaugă ceva: cock înseamnă „cocoş“, tail înseamnă „coadă“, prin urmare, „coadă de cocoş“. Dar nu este prea limpede ce legătură ar putea exista între „băutura stimulantă” şi penele multicolore ale acestei păsări de curte.

Dintr-o poveste aflăm că originea acestui cuvânt s-ar datora băştinaşilor din regiunea mexicană Yucatân care obişnuiau să-şi potolească setea cu o băutură compusă din mai multe lichide, folosind pentru a le amesteca un fel de făcăleţ confec­ţionat din rădăcinile unei plante numită chiar „coadă de cocoş“.

După alte opinii, cuvântul cocktail ar deriva dintr-un termen identic, existent în limbajul popular englezesc din secolul al XVIII-lea, folosit pentru a denumi caii metişi, adică nu de rasă pură, cuvânt care, mai târziu, a fost folosit, prin extensie, la băuturile amestecate.

O altă poveste spune că acest cuvânt ar deriva de la cock-ale, un amestec alcoolic stimulant care era dat cocoşilor înainte de lupte, pentru a-i face mai curajoşi: aceasta pare una dintre teoriile cel mai des acceptate.

Tot referitor la cocoşii de luptă, o legendă spune că aşteptata căsătorie dintre o fată din Baltimore, pe nume Bessie, şi iubitul său a fost împie­dicată de tatăl tinerei, un hangiu rău la suflet care era stăpânul unui cocoş foarte frumos, într-o zi, pasărea dispăru şi hangiul îi promise preten­dentului la mâna fetei că va fi de acord cu căsătoria doar dacă îşi va găsi cocoşul atât de mult iubit.

Aşa s-a şi întâmplat.

Ca să sărbătorească apropiata ei nuntă, ca şi regăsirea cocoşului, tânăra Bessie a preparat o băutură pe bază de lichioruri diferite, viu colorate, căreia i-a dat numele de cocktail. după aspectul păsării regăsite.

O ultimă legendă spune că, la New Orleans, Antoinette Peychaud, far­macistă de origine franceză, servea în prăvălia sa o băutură alcoolică, foarte amară, folosind un pahar care, prin forma sa asemănătoare cu un suport pentru mâncat ouăle fierte, îl numea coquetier.

Termenul a fost, ulterior, adaptat la limba engleză, devenind cocktayişl, mai apoi, cocktail. Adevărata poveste a fost. probabil, alta, mai puţin elaborată, care spune că termenul provine din francezul coquetel care, la Bordeaux, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, desemna un amestec mai special, pe bază de vin la care se adăugau lichioruri şi distilate.

Indiferent dacă sunt legende sau adevăruri, un lucru este sigur şi anume faptul că, încă din secolul al XlX-lea, au existat experţi şi amatori pricepuţi în prepararea şi consumarea cocktailurilor.

Sursa: Cunoaşterea, recunoaşterea şi prepararea celor mai importante cocktailuri, de la cele clasice şi codificate la cele mai noi cocktailuri.

Incoming search terms:

• despre cocktailuri