Despre mazare

Despre mazare. Mazărea este originară din sudul Europei şi din Asia, fiind cultivată pentru prima oară de greci şi de romani. In Marea Britanie, apare în iunie şi durează puţin, dar mazărea poate fi uscată cu succes, iar sub această formă s-a folosit timp de sute de ani în supele de iarnă şi în tocăniţe.

In zilele noastre însă se foloseşte mai puţin sub formă uscată, fiindcă avem cu toţii congelatoare, iar mazărea se păstrează extraordinar prin congelare.

După culegere, zahărul din mazăre, prezent în cantităţi mari, începe imediat să se transforme în amidon, deci dacă mazărea este congelată numaidecât va fi chiar mai dulce decât mazărea proaspătă care a fost păstrată o vreme.

Totuşi, mazărea proaspătă de vară nu se compară cu nimic. Dacă sunt culese şi mâncate direct din păstaie, boabele de mazăre sunt delicioase (la fel ca şi mlădiţele tinere din vârful ramurilor) şi se potrivesc de minune crude într-o salată.

Mazărea congelată este mai bună gătită; e nemaipomenită în risotto sau cu paste făinoase, în supe sau omlete. Piureul de mazăre merge foarte bine cu peşte şi cartofi pai.

Mazărea e bogată în proteine, care intră în compoziţia muşchilor, şi reprezintă una dintre puţinele legume care conţin vitamina B necesară pentru descompunerea carbohidraţilor şi transformarea lor în energie.

• Ţineţi întotdeauna o pungă cu mazăre în-congelator; puteţi s-o păstraţi oricât şi poate fi utilă oricând.
• O mână de mazăre, adăugată în ultimele minute de fierbere, înviorează tocăniţele, supele şi sosurile pentru paste.
• Inainte de a cumpăra mazăre proaspătă, deschideţi o păstaie- două şi mâncaţi- câteva boabe, ca să verificaţi dacă nu sunt prea mari, palide, crăpate sau făinoase.
• Dacă faceţi supă de-mazăre sau risotto cu mazăre, fierbeţi păstăile (fără boabe) în supă, pentru un plus de aromă.

Savurati!