Despre tarhon (Artemisia dracunculus)

Despre tarhon (Artemisia dracunculus). Deşi nu e prea aromat, tarhonul are o uşoară aromă de piper, cu o urmă vagă de anason. Nu se ştie de unde provine, dar probabil că e originar din Asia şi a fost adus în Europa de către mauri atunci când au cucerit Spania, iar în restul Europei a ajuns în secolul al XVI-lea.

Astăzi este o plantă culinară populară, folosită pe scară largă în bucătăria franceză, într-un amestec de fines herbes.

Frunzele sunt bogate în iod, săruri minerale şi vitamina C. în trecut, tarhonul era folosit în tratamentul scorbutului, o afecţiune provocată de lipsa vitaminei C.

Dacă îl mestecaţi crud, vă va împrospăta respiraţia, iar sub formă de ceai stimulează apetitul, ajută la digestie şi are un efect tonic.

Tarhonul are o tulpină înaltă şi îngustă, cu o înălţime de 50 până la 90 de centimetri, iar frunzele sale lucioase, lungi, înguste şi verzi se folosesc la gătit. Se spune că rădăcina încovoiată alină durerea de dinţi.

Tocaţi frunzele şi folosiţi-le în cantităţi mici pentru a adăuga mâncării o aromă plăcută şi rafinată, care se potriveşte în special cu peştele, carnea de pui, ouăle, maioneza, sosurile pentru salate sau de smântână

. E perfect pentru salată atunci când îl amestecaţi cu frunze moi şi castravete.

Împreună cu castraveciori muraţi şi capere, tarhonul îi conferă sosului tartar principala aromă şi e un ingredient esenţial al sosului Bearnaise. Amestecat cu unt şi pus la rece, e delicios dacă se topeşte peste fripturi, cotlete, peşte la grătar, legume gătite. Se potriveşte în special cu carnea de miel.

Tarhonul oferă o aromă excelentă umpluturilor pentru pui sau alte păsări, cum e curcanul. In mod tradiţional, frunzele sunt folosite pentru a condimenta oţetul sau sosurile. Se păstrează mai bine la congelator decât uscate.

Despre tarhon (Artemisia dracunculus)

Tocanita de vita cu tarhon

Supa de fasole verde cu piept de curcan si tarhon

Pofta buna!