Dieta Montignac

Dieta Montignac

Michel Montignac nu era medic, nici specialist în domeniul nutriţiei. Provenea dintr-o familie în care tatăl suferise de obezitate şi nici el nu avea greutatea ideală. In anii ’70, începe să experimenteze o dietă din care elimină carbohidraţii „răi” (cartofi, făină albă, pâine albă, orez alb), cu absorbţie rapidă şi se bazează mai mult pe carbohidraţi „buni”, adică glucide complexe, cu absorbţie lentă (cereale integrale, orez sălbatic, ciocolată neagră, linte, fasole).

In 1986, după ce se convinge de eficacitatea metodei lui slăbind 14 kg în 3 luni, Montignac propune lumii o nouă dietă, într-o perioadă în care nutriţioniştii recomandau diete hipocalorice. El arată că, reducând numărul de calorii ingerate, o dietă hipocalorică activează după o perioadă de slăbire instinctul de supravieţuire prin care corpul începe să-şi facă din nou rezerve.

Montignac a susţinut că cel mâi bun mod de a pierde în greutate este să reduci la maximum secreţia de insulina, pentru a bloca lipogeneza (procesul prin care corpul îşi face depozite de grăsimi) şi a stimula lipoliza (procesul prin care grăsimile stocate de organism sunt eliberate şi arse).

Ce este indicele glicemic?

Indicele glicemic, IG, este o măsură a impactului carbohidraţilor dintr-un aliment asupra creşterii nivelului de glucoză din sânge (glicemiei).

Pe scara indicilor glicemici, glucoza se absoarbe cel mai rapid şi are IG 100, cartofii prăjiţi au 95, piureul de cartofi 90, morcovul fiert 85, orezul alb fiert 85, pâinea albă 70, porumbul 70, iar bananele 60.

Prin consumul alimentelor cu IG<35, se produce o pierdere în greutate sănătoasă, diminuând factorii de risc pentru diabet şi afecţiuni cardiovasculare.

Câteva exemple de alimente cu IG mic: vinete, dovlecei, usturoi, ceapă, legume verzi, salată, roşii, arahide, boabe de soia, fructoză, afine, zarzăre, coacăze negre, rubarbă, linte verde, mazăre, ciocplatâ neagră (70% cacao), mere, pere, portocale, caise, năut, fasole uscată, produse lactate, morcov crud, zmeură, orez sălbatic, smochine uscate, caise uscate, cireşe, căpşuni.

Faza I: se consumă doar alimente care au IG<50, în următoarele variante:

• masă „glucidică”, compusă din carbohidraţi cu 35<IG<50, caz în care singurele grăsimi cu care poţi face asociaţii sunt cele care conţin Omega 3 (peşte, de exemplu) sau cantităţi mici de grăsimi mononesaturate (preferat este ulei de măsline) – de exemplu, paste fierte al dente, cu câteva picături de ulei)
• masa „lipidică”se traduce prin a consuma alimente în care sunt combinate proteine şi grăsimi (carne, ouă, brânză), dar care au IG mai mic de 35. Intre 2 astfel de mese trebuie să existe o pauză de cel puţin 2 ore. Durata primei faze depinde de la o persoană la alta, dar nu trebuie să fie mai mică de 3 luni, timp necesar schimbării de metabolism, chiar dacă ai pierdut greutatea propusă într-un timp mai scurt.

Faza a Il-a, de stabilizare şi prevenire, se bazează pe respectarea rezultantei glicemice a unei mese.

Mesele vor fi de 2 tipuri:

• lipido-proteice (cu proteine şi grăsimi, dar şi cu glucide cu IG>35)
• glucido-proteice (glucide cu 3550 şi proteine care să nu conţină grăsimi saturate – de exemplu: paste cu peşte fiert). Micul dejun şi cina vor fi glucido-proteice, iar prânzul lipido-proteic.

Cât de mari să fie porţiile?

Dieta Montignac nu se bazează pe cantitate, ci pe calitatea alimentelor.

Regula este aceeaşi ca în orice altă dietă: ridică-te de la masă înainte de a te simţi sătul!

Dieta Montignac