Lox (somon afumat)

Pe vremuri, pentru ca ca oamenii sa poata consuma peste si iarna, acesta trebuia conservat folosindu-se unul dintrre procedeele clasice de pastrare a carnii, respectiv se putea ingropa in pamant, usca sau sara, dar se putea si afuma.

Fumul modifica proteinele din carne dand senzatia ca ar fi fiarta sau prajita; pe de alta parte, ii confera o aroma savuroasa, usor sarata.

Lox, somonul afumat, era candva eel mai pretuit produs obtinut prin conservare.

In timp, pe masura ce carnea de somon a inceput sa fie tot mai cautata, lox a devenit un produs de lux, astfel incat a inceput sa apara in casele familiilor instarite ca prim fel de mancare la masa, servit cu paine neagra si unt, presarat cu putin piper proaspat rmacinat si cateva picaturi de suc de lamaie.

Aroma acestui peste era considerata atat de rafinata, incat nu mai era nevoie si de alte ingrediente.

Aroma de fum a somonului afumat poate  fi mai puternica sau mai slaba, in functie die gusturile specifice culturii gastronomice a diferitelor regiuni.

Cel mai pregnant gust il are asa-numita varianta londoneza. In schimb, evreii ashkenazi preferau carnea de somon abia atinsa de fum, cu o aroma mult mai slaba, in casele lor acest peste; servindu-se cu o branza cremoasa si bagel.

Lox

Pofta buna!