Mararul

Mararul – Numele provine din vechiul cuvânt norvegian dilla, care înseamnă “a adormi” sau “a linişti”. Are uşoare proprietăţi sedative. Se folosesc atât seminţele, cât fi frunzele de mărar.

Apa de mărar, cunoscută ca poţiune carminativă, a fost folosită de-a lungul timpului pentru calmarea colicilor şi pentru a linişti bebeluşii.

In Evul Mediu, mărarul era considerat o plantă fermecată şi, ca atare, era folosit în combaterea vrăjitoriei. Era utilizat, din acelaşi motiv, şi în poţiunile de dragoste.

Mărarul e originar

din Europa de Nord şi din Rusia. Astăzi este cultivat în toată lumea, dar în special în emisfera nordică.

A fost adus în America de Nord de primii colonişti, iar seminţele au fost denumite “seminţe de adunare”, deoarece erau mestecate pentru a alunga foamea în timpul predicilor lungi. Mărarul nu a fost cultivat în scop comercial în America de Nord până în secolul al XiX-!ea.

Are o uşoară aromă de anason, iar frunzele sunt folosite în mod tradiţional pentru a da gust castraveţilor cruzi sau muraţi în toată Europa, în special în ţările din est. Dacă folosiţi frunzele la o mâncare caldă, adăugaţi-le spre sfârşitul gătitului, pentru a păstra aroma.

Folosiţi frunzele tocate împreună cu legumele (merg în special la dovlecei, roşii, sfeclă şi varză) sau la sosurile cremoase pentru preparate din peşte sau ouă. Frunzele de mărar se folosesc în scop ornamental.

Mărarul e o plantă bine cunoscută în Scandinavia, unde e folosită pentru a da gust celebrului gravalax, un preparat din somon crud.

Frunzele se usucă sau se congelează la fel ca arpagicul şi dau un gust aparte uleiului sau oţetului folosit la peşte sau la alte mâncăruri uşoare.

Mărarul este o plantă aromatică versatilă, recunoscută atât pentru proprietățile sale culinare, cât și pentru cele medicinale. Aroma sa distinctă îl face popular în multe bucătării internaționale, iar utilizările sale sunt variate, incluzând atât frunzele, cât și semințele.

Semințele de mărar

au o aromă mai puternică decât frunzele și sunt folosite în mod frecvent pentru murături, adesea împreună cu usturoi și alte condimente.

De asemenea, sunt folosite în amestecurile de condimente pentru preparatele de carne, în special pentru cârnați și alte mezeluri tradiționale.

În bucătăria est-europeană, mărarul este un ingredient esențial în supele și ciorbele de legume, unde adaugă o notă proaspătă și aromatică.

În Grecia, se folosește pentru a da gust mâncărurilor precum spanakopita (plăcinta cu spanac) sau în salatele cu castraveți și iaurt. Bucătăria indiană valorifică, de asemenea, semințele de mărar, integrându-le în diverse preparate pentru a conferi un gust subtil, dar plin de caracter.

Din punct de vedere medicinal, mărarul are o lungă istorie de utilizare. Semințele de mărar sunt cunoscute pentru proprietățile lor carminative, fiind folosite pentru a trata problemele digestive, precum balonarea și indigestia.

Ceai de mărar

Consumul regulat de ceai de mărar poate ajuta la ameliorarea durerilor menstruale și la reducerea inflamațiilor datorate artritei.

În medicina populară, mărarul a fost folosit și ca remediu pentru respirația urât mirositoare, iar mestecarea semințelor după masă ajută la împrospătarea respirației.

Mărarul este, de asemenea, apreciat pentru proprietățile sale antioxidante. Conține flavonoide și alți compuși bioactivi care ajută la protejarea celulelor împotriva daunelor provocate de radicalii liberi.

Aceste proprietăți antioxidante contribuie la reducerea riscului de afecțiuni cardiovasculare și la întărirea sistemului imunitar. În plus, mărarul are un conținut semnificativ de vitamina C, care este esențială pentru menținerea sănătății pielii și a sistemului imunitar.

În ceea ce privește utilizarea mărarului în grădinărit, acesta este un companion excelent pentru alte plante. Mărarul poate îmbunătăți sănătatea plantelor învecinate, atrăgând insectele benefice, cum ar fi albinele și alte polenizatoare.

În același timp, poate ajuta la respingerea anumitor dăunători, precum afidele.