Noile descoperiri şi revoluţia industrială in productia de bere

Aşa cum am subliniat, producţia de bere pe scară largă era strâns legată de o pro­blemă care nu putea fi rezolvată uşor, aceea a transportului. Butoaiele erau voluminoase şi grele; în plus, transferul lor de la un oraş la altul, pe drumuri de cele mai multe ori proaste, reprezenta un efort remarcabil şi chiar un risc.

Atunci când producţia de bere constituia o activitate locală bine înrădăcinată, ea reuşea să-şi lărgească raza de acţiune doar în condiţiile existenţei unor dru­muri care puteau fi parcurse cu uşurinţă. De aceea, în oraşe, acolo unde piaţa de desfacere era extinsă, întreprinderile au început să fie mai mari.

In absenţa unui bun bazin de potenţiali clienţi şi a unor căi de comunicaţie uşor de străbătut, era preferabilă transportarea componentelor brute ale berii (hamei, orz, malţ), lăsând prelucrarea produsului în sarcina fabrici­lor situate la destinaţie. în această fază, malţul a ajuns la mare preţ, întrucât, fiind obţinut prin prăjirea orzului şi a altor ce­reale parţial încolţite, putea fi transportat cu uşurinţă, datorită greutăţii sale reduse în Europa, producţia industrială pe scară largă a reuşit să-şi ia avântul nu­mai în proximitatea căilor de transpor uşor accesibile, cum sunt cursurile de apă.

Faptul că atâţia berari se găseai, în vecinătatea apelor curgătoare nu se datora, în realitate, nevoii de apă în faza de producţie, cât avantajelor aduse de transportul fluvial. Abia în secolul XVIII, odată cu transportul pe canale şi, ulterior, cu răspândirea căilor ferate (către mijlocul secolului XIX), cantită­ţile de bere transportate au devenit cu adevărat însemnate. Putem afirma că, începând de la mijlocul secolului XVII, a avut loc o impresionantă succesiune de descoperiri şi invenţii importante, care au favorizat succesul berii la nivel mondial.

In 1680, omul de ştiinţă olan­dez Antoni van Leeuwenhoek a obser­vat pentru prima oară, la microscop, drojdiile, adică ingredientele principale răspunzătoare de fermentarea berii. Ulterior, în 1875, Louis Pasteur avea să studieze funcţiile acestora, înţelegând faptul că fermentarea reprezintă trans­formarea enzimatică a zaharurilor în alcool etilic şi bioxid de carbon, la care se adaugă dezvoltarea de energie.

O serie de invenţii au dat cale liberă unei noi realităţi a producţiei de bere:

• in 1714, a fost inventat termometrul Fahrenheit;
• în 1785, maşina cu aburi a lui James Watt;
• în 1817, maşina pentru prăjirea malţului, a lui Daniel Wheeler;
• în 1856, răcitorul de must al lui Jean-Louis Baudelot
• în 1859, maşina de gheaţă artificială Caffe & Linde

Maşina de gheaţă artificială Caffe & Linde foarte importantă, întrucât permite producerea berii de-a lungul întregului an. Marii berari se adap­tează la fiecare pas înainte, sporindu-şi producţia şi volumul de tranzacţii co­merciale.

Noile descoperiri şi revoluţia industrială in productia de bere