Paine cu bere

Datorită conţinutului ei ridicat de drojdie, berea este deseori folosită ca agent de dospire.

Egiptenii antici, consideraţi a fi fost primii producători de bere, pregăteau pâine din orz. Ei amestecau făină de orz cu grăunţe de orz încolţite şi apă (rezultatul fiind asemănător berii), pe care le lăsau apoi să fermenteze.

Datorită drojdiilor naturale din aer, amestecul începea să facă spumă, iar conţinutul de zahăr era transformat în alcool. Acest amestec lichid, folosit si astăzi pentru fabricarea unor sortimente de pâine, se numeşte maia.

Procesul de fermentare este accelerat prin adăugarea berii la acest ferment.

Numeroase sortimente moderne de pâine cu bere nu mai trebuie frământate, ele fiind lăsate la dospit, apoi din nou să crească, după modelare, un timp la fel de îndelungat ca pâinile tradiţionale.

Pâinea cu bere are o tradiţie foarte lungă, având în vedere că, iniţial, drojdia nu era disponibilă în formă uscată, ci ca un lichid rezultat din procesul de fabricare al berii.

Fermentul lichid, asemănător berii, folosit pentru fabricarea pâinii se numea în engleză „barm”. Termenul se mai foloseşte şi astăzi în nordul Angliei, unde chiflele sunt numite popular „barm-cakes”.

Paine cu bere