Painea de secara

Painea de secara este foarte apreciată în Europa, în special în partea centrală şi de est, mai puţin în Franţa. In Marea Britanie şi în Statele Unite este considerată o specialitate a brutăriilor evreieşti, ai căror proprietari au emigrat în mare parte, din Europa de Est.

Secara are un conţinut scăzut de gluten şi nu reacţionează foarte bine la drojdie, ceea ce înseamnă că pâinea produsă exclusiv din secară trebuie lăsată la dospit vreme îndelungată – până la 12 ore.

Din acest motiv se foloseşte, de obicei, ca agent de fermentare o maia acidă, care scade nivelul de pH al aluatului.

Astfel, pâinea de secară are un miez mai dens şi mai greu decât pâinea de grâu. Pâinea de secară uşoară se produce dintr-un amestec de secară şi grâu. Pâinea de secară este deseori aromatizatâ cu seminţe de chimion sau melasă.

Secara a fost adusă în Marea Britanie de către saxoni şi danezi, reprezentând pâinea tradiţională a englezilor până spre sfârşitul Evului Mediu.

In ţările baltice, în Danemarca şi în Finlanda ea continuă să fie şi azi pâinea cea mai populară.

Pâinea de secară este mai bogată în fibre şi mai săracă în gluten decât cea de grâu.

Painea de secara

Secara este o plantă anuală care poate atinge înălțimi de până la 1,5 metri. Frunzele sunt subțiri și lungi, iar tulpinile sunt robuste și elastice.

Spicul de secară este compus din mai multe rânduri de flori care produc boabele de secară. Boabele au o formă alungită și sunt de obicei de culoare maro-verzuie, acoperite cu o coajă tare.

Secara este semănată de obicei în toamnă și recoltarea are loc vara următoare. Planta este foarte rezistentă la frig și poate supraviețui iernilor aspre, ceea ce o face ideală pentru regiunile nordice.

Solurile bine drenate și ușor acide sunt cele mai potrivite pentru cultivarea secarei. Procesul de recoltare implică tăierea spicelor și separarea boabelor prin treierare.

Savurati!