Plantele de ceai si varietatile lor

Plantele de ceai sunt fie salbatice, fie cultivate, iar în China se împart în sase tipuri: albe, galbene, verzulii, verzi, rosii si negre. In Occident, ceaiul verde si ceaiul verzuliu nu sunt diferentiate, ambele fiind catalogate ceai verde. Cu toate ca în acest capitol se dau informatii generale cu privire la culoarea, aroma si gustul fiecaruia din cele sase tipuri de ceai, veti constata adesea ca tipul de ceai pe care ati ales sa-l beti arata, miroase si are un gust total diferit.

Asta din cauza ca în cadrul celor sase tipuri de ceai exista multe varietati si categorii de ceai. O greseala care se comite în mod obisnuit este punerea semnului egal între ceaiul fermentat si ceaiul negru, ceaiul nefermentat si ceaiul verde, si ceaiul semifermentat si ceaiul Oolong.

Cultura chinezeasca a ceaiului nu clasifica ceaiul în acest fel, ci dupa felul frunzelor de ceai si modul în care se prepara ceaiul. Pentru a cunoaste cu adevarat o priza de ceai, trebuie sa stii ce soi si varietate este, cum a fost cultivat si cules, cum au fost sortate frunzele si cum au fost frunzele prelucrate si ambalate.

Camelia chinezeasca

Numele latinesc al ceaiului este Camellia sinensis, care adlitteram înseamna camelie chinezeasca. Camelia chinezeasca este un arbust asiatic ornamental cu flori care seamana cu trandafirii. Ca si camelia ornamentala, plantele de ceai sunt perene. Frunzele lor variaza ca forma si marime: unele sunt mari cât palma, altele sunt mici ca niste ace. Exista trei tipuri de plante de ceai, si anume China,Assam si Cambodgia (Kampucia).

Planta Cambodgia este un arbore cu o singura tulpina, care s-a încrucisat pe cale naturala cu alte varietati. Ea poate sa creasca pâna la o înaltime de 5 m.

Varietatea Assam are tot o singura tulpina si poate sa atinga între 6 si 18 m înaltime, în functie de subvarietate. Daca este taiata sau copilita în mod regulat, durata ei economica de viata este înjur de 40 ani. Varietatea chinezeasca are forma unei tufe cu multe tulpini si, daca este lasata sa creasca, ajunge la o înaltime de 2,75 m. Totusi, este lasata sa creasca numai pâna la jumatatea acestei înaltimi. Aceasta varietate rezista în iernile geroase si produce ceai de buna calitate cel putin 100 ani.

La fel ca orice alta planta, planta de ceai are radacina, tulpina, frunze si fructe si depinde de soare, aer, apa si sol. Totusi, este important si unde este cultivata planta de ceai, deoarece acelasi tip de planta care creste în locuri diferite produce ceaiuri diferite.

Asta datorita faptului ca planta de ceai se adapteaza la solul si la clima din locul respectiv, fapt care, la rândul lui, influenteaza gustul si aroma. China are mai multe sute de soiuri de plante de ceai, însa numai o suta dintre ele se beau în mod regulat.

Soarele, solul fertil si clima calda nu sunt întotdeauna cheia plantelor de ceai de succes. Unele, precum ceaiul de pe piscul înghetat Oolong, si marele ceai alb din Futzean, prefera clima rece, geroasa, în timp ce altele au nevoie doar de putina apa si sol mai putin fertil. Exista si ceaiuri de munte carora le merge bine la altitudini mari, si ceaiuri de stânca ce prefera crapaturile din stânci si fetele costiselor.

Plantele de ceai nu trebuie sa creasca prea aproape unele de altele, deoarece se stânjenesc reciproc si se lupta pentru lumina si sol. In fiecare an, fermierii taie plantele de trei ori, pentru a înlatura crengile si a forta planta sa creasca lateral, nu în înaltime.

In felul acesta se îndesesc crengile si frunzele, si culesul este mai usor. Totusi, o planta tânara se copileste numai dupa trei ani.