Regiunile viticole din Romania

Regiunile viticole din Romania

Pe teritoriul României, plantaţiile viticole sunt răspândite sub formă de lanţ continuu sau aşezate dispersat, constituind după caz, regiuni (zone) viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri: 7 regiuni sau zone viticole, cu numeroase podgorii, aproape 40, şi centre viticole, peste 160, cunoscute pentru vinurile de calitate şi vinurile speciale, astfel:

Zona viticolă a dealurilor Subcarpaţilor Meridionali cuprinde podgoriile: Drăgăşani, Sâmbureşti, Leordeni-Ştefăneşti, Dealul Mare, cu centrele viticole – Boldeşti-Scăieni, Valea Călugărească, Urlaţi-Ceptura, Tohani, Pietroasele, Merei, Breaza, Nâieni, Valea Teancului, precum şi podgoria Coteşti;

Zona viticolă a colinelor şi dealurilor subcarpatice de răsărit cuprinde podgoriile: Odobeşti, Panciu, Cotnari, Iaşi, Huşi, Nicoreşti, Dealul Bujorului, Iveşti.

Zona viticolă din centrul Transilvanieicuprinde podgoriile: Târnave şi Alba lulia denumită şi Ţara Vinului, în care cele mai renumite centre viticole sunt: Jidvei, Alba lulia, Blaj, Apoldu, Miercurea, Mediaş, Târnăveni, Sebeş, Aiud, Valea Nirajului, Lechinţa şi Bistriţa

Zona viticolă din vestul şi nord-vestul Transilvanieicuprinde podgoria Oradea-Diosig şi centrele viticole Zalău, Valea lui Mihai, Şimleul Silvaniei, Cărei şi Satu Mare

Zona viticolă din Banat cuprinde podgoria Banatului, care reuneşte centrele viticole Silagiu, Dealul Tirolului, Moldova Nouă, Recaş şi Teremia şi, respectiv, podgoria Aradului cu două centre viticole mai importante Şiria-Mădărat şi Miniş-Baraţca.

Zona viticolă din şesul Dunăriiîn care se reunesc podgoriile Severinului şi Greaca precum şi centrele viticole Corcova, Sadova-Corabia, Segarcea, Turnu Măgurele, Drăgăneşti-Olt şi Dealul Craiovei

Zona viticolă a Dobrogei cu podgoriile Murfatlar (centre viticole –Murfatlar, Medgidia şi Cernavodă), Sarica-Niculiţel, Istriţa-Babadag şi Ostrov.

Cultivarea viţei de vie în România este favorizată de condiţiile naturale propice acestei culturi.

Avem în vedere, în primul rând, factorii ecologici: climă, sol, expoziţie la soare şi, în al doilea rând, soiurile de viţă de vie, ca factor biologic. Acestora, evident li se adaugă factorii agrotehnici şi factorii tehnologici, în privinţa cărora, viticultorii din România mai au încă mult de realizat pentru a ajunge la standardele existente astăzi în multe ţări din lume.

Referindu-ne la factorii ecologici arătăm că dintre aceştia climaare o influenţă, în general, favorabilă asupra cultivării viţei de vie, mai ales în podgoriile în care se asigură un echilibru termic relativ constant, fără oscilaţii prea mari de temperatură.

Temperatura activă acumulată înregistrează în majoritatea podgoriilor româneşti valori cumulate în perioada de vegetaţie ce depăşesc 3.000 ° C.

Umiditatea atmosfericăşi cea din sol este asigurată prin regimul precipitaţiilor anuale, care în majoritatea podgoriilor se încadrează în limite cuprinse între 400-600 mm precipitaţii anuale, mai abundente în perioada de înflorire a viţei de vie şi în cea de maturitate a strugurilor.

Lumina, apreciată prin durata de strălucire a soarelui în perioada de vegetaţie activă, este în medie de 1.500 ore.

Solul este în general fertil şi satisface nevoile de apă şi hrană ale viţei de vie în zonele viticole din România întâlnim soluri variate ce corespund cerinţelor de cultură pentru o varietate de soiuri de viţă de vie: soluri podzolice, pentru vinuri de consum, uşoare şi fine; soluri brun-roşcate de pădure, pentru vinurile de calitate albe şi roşii seci; soluri carbonate cu humus, pentru vinurile spumoase; soluri bogate în calcar, pentru vinuri aromate şi coniacuri fine; soluri de şes aluvionare şi de nisipuri nesolificate, pentru vinuri uşoare de consum curent şi distilate din vin.