Simit

Simit este denumirea turcească a seminţelor de susan. Pâiniţele presărate cu susan se vând, sub o formă sau alta, în întregul Orient Mijlociu, în Grecia sunt numite koulouri, iar în arabă kayik (de unde provine cuvântul “chec”).

Simit se coc într-o varietate de forme, cea mai răspândită fiind cea a unui inel, ceva mai mare şi mai subţire decât un covrig.

Aluatul dospit cu drojdie este destul de simplu – lapte, zahăr, sare, drojdie şi uneori ulei pentru o mai bună păstrare a pâiniţelor. Aluatul se coace, în mod tradiţional, până capătă culoarea unei monede de aur.

In Turcia, simit se mănâncă de obicei pe drum şi se cumpără de la vânzători ambulanţi care îşi împrospătează provizia de până la cinci ori pe zi. Este recomandabil să cumpăraţi de la un vânzător care are o cantitate mare de simit, deoarece înseamnă că i-au fost livrate de curând.

Unii brutari coc simit şi în alte forme, de exemplu în formă de baton sau de inel cu un model în centru; aceste pâiniţe sunt coapte de două ori, ca Zwiebock, pentru a se păstra mai bine. într-un recipient etanş pot fi păstrate luni de zile.

Simit