Stomatita aftoasă: cauze, simptome şi tratament

Deşi nu se ştie cu exactitate care sunt cauzele acestei afecţiuni, s-au sugerat numeroşi factori precum imunitatea scăzută, deficienţe de fier, vitamina B1, B2 şi B6 şi sensibilitatea şi alergia la anumite alimente şi substanţe.

În funcţie de dimensiunea leziunilor şi de gradul de cicatrizare, stomatita se clasifica în: afte majore, afte minore şi ulcere herpetiforme. „Pe lângă celelalte cauze posibile, hipofuncţia sistemului nervos simpatic trebuie considerată a fi un factor etiologic în cazul pacienţilor cu ulcere orale recurente, atunci când acestea nu se asociază cu afecţiuni cunoscute.

Stomatita afectează mucoasa nekeratinizata precum planşeul cavităţii orale, mucoasa bucală şi labiala, dar şi suprafaţa limbii”, spune dr. Andra Custura.

Stomatita aftoasă recurenta poate fi asociată cu traume, fumatul, compoziţia neregulată a salivei, dar şi cu diferite afecţiuni precum boala Behecet, sindromul ulcerelor orale şi genitale cu cartilaj inflamat, boala Crohn, colita ulcerativă, HIV, sindromul Marshall şi neutropenia chistică.

De asemenea, factorii emoţionali pot influenţa apariţia unor astfel de afecţiuni, cum sunt stresul şi dezechilibre psihologice, iar în cazul multor femei, aceste ulcere pot fi dobândite în funcţie de menstruaţie. „Ulcerele apar de obicei pentru prima dată în copilărie, au adesea un istoric familial şi tind să se abată spre decadă a treia.

Stomatita se poate moşteni, susceptibilitatea la aceasta fiind semnificativ amplificată de prezenţa la unul sau la ambii părinţi, îndeosebi la gemeni. În cazul factorilor genetici, afecţiunea îşi va face simţită prezenţa încă de la vârste fragede”, afirma dr. Andra Custura.

Stomatita şi rolul Sistemului Nervos Simpatic

Una dintre principalele funcţii ale sistemului nervos simpatic este diminuarea permeabilităţii celulare. Astfel, hipofuncţia să poate duce la absorbţia de chimicale şi toxine precum bacterii şi virusuri în ţesuturi care normal trebuiau să fie impermeabile, ducând astfel la inflamaţie şi alte consecinţe adverse.

„Predispoziţia genetică la permeabilitatea celulară crescută sau trauma dobândită este teoretizata ca fiind un factor al motivului pentru care ţesuturile şi organele sunt implicate, dar aceasta nu este la fel în cazul tuturor femeilor cu sindromul de edem neural hiperalgezic simpatic”, explica dr. Andra Custura.

Cum stimulam Sistemul Nervos Simpatic?

Stimularea sistemului nervos simpatic poate ajuta la eliminarea efectelor inflamatoarii. În acest caz, tratamentul cu amâne simpatomimetice poate readuce la normal funcţia sistemului nervos.

Însă acest remediu nu este atât de eficient în cazul persoanelor care moştenesc aceasta afecţiune de la părinţi. „Se presupune că sulfatul de dextroamfetamina, una dintre aminele simpatomimetice, poate acţiona prin stimularea fibrei nervoase simpatice pentru eliberarea unei cantităţi mai mari de dopamină, care la rândul ei conduce la o mai mică permeabilitate celulară. Acest sulfat este bine tolerat şi nu prezintă nici un risc cunoscut pe termen lung”, spune dr. Andra Custura.