Susanul

Denumirea botanica: Sesanum indicum

Familia : Pedaliaceae

Numele de susan a fost pentru prima oara întâlnit în forma sesemt într-o însemnare descoperita de egiptologul german Ebers pe un papirus ce dateaza aproximativ din anul1800 î.Chr.

Nu se stie sigur daca susanul este originar din Africa sau din India, dar cert este ca semintele acestei plante pretioase au ajuns si în China unde au fost primite cu mare interes. Acum aproape 4000 de ani, chinezii ardeau uleiul de susan pentru a obtine o funingine, folositoare la fabricarea cernelii, iar semintele si uleiul mai fin, galbui, erau folosite în bucatarie.

Scrierile vechi atesta faptul ca susanul era cunoscut si în Siria si Mesopotamia, iar Pliniu cel Batrân pomeneste despre culturile de susan din Grecia si din Asia. Se mai stie ca, atunci când au fost îmbarcati pe drumul sclaviei, negrii din Africa au luat cu ei seminte de susan în America (si acestea au ajuns pâna în Indiile de Vest), crezându-le aducatoare de noroc.

Cultivarea

Susanul este o planta tropicala anuala, înalta de aproximativ 1.8m. Prezinta inflorescente de culoare roz-alb si frunze cu perisori, ce adesea erau folosite în medicina straveche la infuziile pentru calmarea durerilor de ochi.

Recoltarea se face astfel: plantele se taie si se agata cu coada în sus si cu inflorescenta în jos, pâna când semintele se usuca si cad singure, putând fi astfel culese. Acestea sunt mici, plate si ovale. Pot fi de culoare rosie, galbena, maro sau neagra. Daca sunt decojite, se observa ca miezul are o culoare crem. Semintele albe sunt cele care se gasesc de obicei în vânzare, dar se comercializeaza si susanul negru, necojit.

De asemenea, se prepara spre vânzare si susan gata prajit care are o culoare galbui-închis. Susanul este cultivat în multe tari: India, China, Burma, Mexic, Pakistan, Turcia, Uganda, Sudan si Nigeria. Cea mai mare parte din product ia fiecarei tari este pastrata pentru consumul propriu. Sudanul si Nigeria sunt exportatorii mondiali principali de susan.

În tara noastra se cultiva pe suprafete mici de teren, mai ales în partea sudica a tarii, în Constanta, Teleorman, Ialomita, Giurgiu.

Aroma si savoarea

În ciuda continutului bogat în ulei, susanul nu are o aroma puternica. Atunci când este prajit însa, aroma lui devine mai intensa.

Uz culinar

Uleiul de susan este un ingredient important în gatit. Prin presare la rece se obtine un ulei cu gust foarte fin, de culoare galben-deschis, care este folosit în alimentatie, în industria conservelor, la fabricarea margarinei si a produselor de cofetarie si patiserie. Prin presare la cald se obtine un ulei închis la culoare, care se foloseste la fabricarea sapunului, a indigoului si a hârtiei. Din semintele macinate se obtine o pasta uleioasa de culoare galbuie numita tahini folosita la prepararea unei specialitati orientale numita hummus.

Pasta tahini se amesteca bine cu suc de lamâie si usturoi pisat si se unge pe pâinea prajita, servita ca aperitiv sau la picnic. În Extremul Orient susanul este foarte popular si foarte des folosit în bucatarie. Uleiul este adeseori ada ugat pentru a da aroma mânca rurilor. Crevetii sunt dati prin seminte de susan înainte de a fi prajiti. Semintele mai pot fi ada ugate peste merele coapte, sau merele glazurate în caramel. Cu susan se condimenteaza mânca rurile de peste si unele sosuri.

Gomasio este o specialitate japoneza compusa dintr-un amestec de seminte de susan si sare, folosita ca si condiment pentru salate. Semintele de susan sunt foarte des presarate deasupra pâinii, a biscuitilor si a altor produse de patiserie si panificat ie, în întreaga lume. În Turcia din susan se fabrica halvaua.

Incoming search terms:

• susanul