Telina

Telina

Deşi această rădăcină noduroasă nu va câştiga niciodată un concurs de frumuseţe, aroma puternică a ţelinei este apreciată de secole bune, îmbogăţind gustul supelor şi al tocăniţelor.

Rădăcina are dimensiunea unui cartof, o coajă uşor pătată şi un miez alb pal.

Ea descinde dintr-un soi de felină, cultivat de-a lungul secolelor pentru a-i îmbunătăţi aroma.

Europenii, în special francezii şi germanii, au adoptat această legumă diformă şi nu par să aibă probleme cu curăţarea cojii. Unii apelează la un cuţit, pentru a curăţa coaja zbârcită, alţii la un curăţâtor de cartofi. Indiferent de metodă, ‘după curăţare, rădăcina de felină se înnegreşte rapid în contact cu aerul.

Dacă se adaugă crudă la salate, felina trebuie înmuiată într-un bol cu apă şi suc de lămâie, cel puţin 15 minute, pentru a-şi păstra culoarea.

O altă proprietate minunată a telinei constă în faptul că poate fi păstrată multă vreme.

Intr-un loc uscat şi răcoros, ea rezistă luni de zile. La fel ca în cazul tuturor legumelelor râdăcinoase este recomandabil să alegeţi rădăcinile grele şi tari, fără porţiuni moi.

Pentru un gust mai bun, încercaţi să faceţi un piure de cartofi cu telină, în proporţie de trei părţi cartofi la o parte telină.