Terminologia folosită la degustarea vinurilor (II)

Consistenta

Specialiştii consideră că examinarea vizuală a vinului începe din momentul turnării acestuia în pahar. Fiecare vin are consistenţa sau fluiditatea sa care cauzează zgomote speciale. Absenţa consistenţei vinului este considerată ca un defect.

Consistenţa vinului este apreciată prin termeni ca: fluid, puţin consistent, destul de consistent, consistent şi vâscos.

Fluid –  Termenul de fluid defineşte vinul care arunci când este turnat în pahar, lichidul coboară pe fundul paharului de manieră fluidă şi uşoară, ca şi atunci când am turna apă în loc de vin. Această caracteristică a vinului este considerată un defect cauzat de practici de vinificaţie neadecvate.

Puţin consistent  – este vinul care atunci când este turnat în pahar, lichidul coboară pe fundul paharului de manieră lentă. Această caracteristică este tipică vinurilor cu o consistenţă moderată întâlnită mai ales la vinurile tinere cu o aciditate sporită în defavoarea dulceţii.

Destul de consistent –  Este aprecierea vinului care, atunci când este turnat îri pahar, coboară pe fundul paharului într-o manieră destul de densă. Această caracteristică este specifică vinurilor cu un raport destul de echilibrat între aciditate, tanin şi dulceaţă.

Consistent –  Un vin consistent este acela, care atunci când este turnat în pahar, coboară pe fundul paharului împroşcând uşor lichidul. Sunt apreciate ca vinuri consistente acele vinuri al căror raport aciditate.- tanin – dulceaţă este favorabil dulceţii.

Această caracteristică se observă prin prezenţa pe marginea paharului a “picioarelor” strânse şi regulate. Adesea aceste vinuri pot semnala prezenţa în conţinut a zahărului natural.

Vâscos – Se spune despre un vin că este vâscos atunci când acesta turnat în pahar se scurge de o manieră grosieră, unsuroasă, ca şi când am turna o substanţă siropoasă.

Această caracteristică se poate întâlni la unele vinuri albe de desert obţinute prin tehnologii specifice. La celelalte vinuri vâscozitatea este apreciată ca un defect.

Efervescenta

Efervescenţa unui vin constă în degajarea bioxidului de carbon din vin în momentul turnării acestuia în pahar. In acest moment deasupra băuturii se formează spuma, mai mult sau mai puţin persistentă şi care dispare după câteva secunde.

Formarea bulelor care se degajă din partea de jos a paharului către partea de sus a lichidului este un punct important de referinţă pentru aprecierea vinului de către degustător. Aprecierea efervescenţei unui vin se face prin folosirea termenilor următori: mărimea bulelor, numărul bulelor şi persistenţa perlajului.

Mărimea bulelor – acestea pot fi mari, medii şi fine.

Bulele mari – sunt acelea a căror dimensiune este asemănătoare cu a bulelor degajate de apa minerală gazeificată.

Bulele mijlocii – sunt acelea a căror dimensiune este mai mică, de regulă acceptate prin standardele de calitate pentru vinurile spumante de tip şampanie.

Bule fine – atunci când acestea sunt foarte mici, de mărimea vârfului unui ac de gămălie.

Numărul bulelor se apreciază prin termeni ca: insuficient, destul de abundent şi abundent.

Insuficient – atunci când bulele sunt rare, aproape absente.

Destul de abundent – dacă formarea bulelor pare discontinuă şi limitată la foarte puţine puncte.

Abundent – atunci când bulele se formează pe mai multe puncte de pe marginea paharului, sunt numeroase şi pornesc din fundul paharului.

Persistenţa perlajului –  adică a degajării bulelor, este apreciată prin termeni ca: fugitive, destul de persistente şi persistente.

Fugitiv – atunci când bulele pot exista la început după turnarea vinului în pahar, dar dispar apoi după câteva secunde.

Destul de persistent – atunci când bulele pot exista la început după turnarea vinului în pahar, dar dispar apoi după câteva minute, numărul lor fiind insuficient.

Persistent – atunci când bulele nu încetează a se forma şi când degajarea lor rapidă nu încetează după o lungă perioadă de păstrare în pahar.