Tipurile de vanilie

Tipurile de vanilie – Vanilia este unul dintre cele mai populare și iubite arome din lume, utilizată într-o varietate largă de produse, de la alimente și băuturi până la parfumuri și cosmetice.

Însă, în ciuda popularității sale, puțini sunt cei care cunosc diversitatea și complexitatea acestei plante. Iată o privire asupra principalelor tipuri de vanilie și caracteristicile lor distincte:

Planifolia (Bourbon sau Madagascar Vanilla)

• Origine: Această varietate de vanilie este cultivată predominant în Madagascar, Réunion (anterior numită Insula Bourbon), și alte insule din Oceanul Indian.
• Caracteristici: Are un profil aromatic bogat și cremos, cu note de caramel și un pic de dulceață naturală.
• Utilizare: Este cea mai comună varietate folosită în bucătăriile de pe tot globul, ideală pentru deserturi clasice, creme, înghețată și băuturi.

Tahitensis (Tahitian Vanilla)

• Origine: Originară din Tahiti și Papua Noua Guinee.
• Caracteristici: Aroma este mai florală și fructată decât cea a vaniliei Planifolia, cu note de cireșe și anason.
• Utilizare: Este preferată în preparatele unde se dorește o aromă subtilă de vanilie, cum ar fi produsele de patiserie fină și deserturile ușoare.

Pompona (West Indian Vanilla)

• Origine: Se găsește în Caraibe, America Centrală și părțile nordice ale Americii de Sud.
• Caracteristici: Are un profil aromatic mai brut și mai picant, cu note de smoală și fenicul.
• Utilizare: Deși nu este la fel de populară ca celelalte două varietăți, este uneori folosită în parfumerie și în producerea anumitor tipuri de lichior.

Mexicana (Mexican Vanilla)

• Origine: Originară din Mexic, aceasta este considerată de unii ca fiind “vanilia originală”, având în vedere că Mexicul este locul de origine al vaniliei.
• Caracteristici: Aroma este robustă, cu note pământii și picante.
• Utilizare: Este ideală pentru ciocolată și preparate care necesită o aromă de vanilie mai complexă și mai intensă.

Vanilie Sintetică

• Origine: Produsă industrial prin sinteză chimică, de obicei din guaiacol sau din lignină, un subprodus al procesului de fabricație a hârtiei.
• Caracteristici: Are o aromă mult mai simplă și mai puțin profundă decât vanilia naturală.
• Utilizare: Este cea mai accesibilă și este frecvent utilizată în produsele de patiserie și de panificație, precum și în alte produse alimentare unde costul vaniliei naturale ar fi prohibitiv.

Fiecare tip de vanilie are caracteristici unice care pot adăuga o notă specială diferitelor preparate.

Alegerea tipului de vanilie depinde de profilul de aromă dorit și de complexitatea gustului pe care încercați să-l obțineți în rețete.

Deși vanilia naturală este de obicei preferată pentru calitatea și profunzimea aromei, vanilia sintetică poate fi o alternativă acceptabilă pentru bugete limitate sau pentru preparate în care vanilia nu este ingredientul principal.

Păstăi.

Au aroma cea mai pură. Păstăile de cea mai bună calitate sunt groase, pliabile şi lucioase. păstrează într-un container etanş pentru a nu se usca. Când le tai pe lungime, vei da peste seminţele care arată ca nişte mici puncte negre.

Pasta.

Foarte concentrată şi puternică, cu o cantitate mare de seminţe, aşa că trebuie folosită cu moderaţie.

Este bine să o ai la îndemână în dulap şi este mai uşor de folosit decât păstăile.

Extract.

O aromă puternică extrasă din păstăi. Fiind lichid, este uşor de adăugat în prăjituri sau orice alte deserturi gătite la cuptor.

Pentru a fi sigură de autenticitate, verifică pe etichetă dacă scrie „extract de vanilie pur”.

Zahăr.

Zahărul vanilat se găseşte în pliculeţe şi poate fi folosit la deserturi, inclusiv la cele coapte.

Poţi să îţi faci singură zahăr vanilat – este mai ieftin şi se păstrează mult timp.

Pur şi simplu se înfige o păstaie de vanilie într-un borcan mare de zahăr fin – după câteva zile acesta absoarbe aroma.

Esenţă.

O aromă mai ieftină, care poate să nu provină din păstăi.

Toate acestea se pot găsi în secţiunile pentru patiserie ale supermarketurilor.