Traditia berii in Belgia si Luxemburg

BELGIA

Zona de întâlnire a unor culturi diverse, Belgia datoreaza acestei caracteristici raspândirea si caracterul extrem de variat al anumitor centre de productie de bere, fiecare dintre ele având în spate o traditie rafinata. Aceasta tara de dimensiuni reduse ocupa o pozitie de prim-plan printre gigantii berii, mai cu seama în ceea ce priveste calitatea si sortimentul: este suficient sa ne gândim ca în Belgia se produc peste 400 de tipuri de bere!

Partea leului o reprezinta berile pilsner standard, care, singure, acopera 70% din consum. Dar marea traditie belgiana este reprezentata de tipurile de bere unice în lumea acestei bauturi, începând cu Iambic, tipica pentru regiunea vaii râului Senne, de lânga Bruxelles. Este o bere produsa cu aproximativ o treime grâu si hameiuri învechite si presupune o perioada în caremustul este expus contactului cu drojdii salbatice si cu bacterii care produc o fermentatie spontana.

Berile Iambic capata o asemenea complexitatt de arome, încât amintesc de un deliat cidru sec, de un Chardonnay sau chiar de un sherry rafinat. Din amestecul unei beri Iambic maturate cel putin doi-trei ani si al uneia mai recente, se naste berea gueuze (sau geuze), versiune mai întepatoare, demisec si aromata, cu miros de mar si chiar de revent. Belgia mai este renumita si pentru berile ei cu aroma de fructe, care se obtin prin adaugarea fructului în timpul maturatiei.

Tipica este combinatia dintre berea Iambic si cirese (krieken Iambic). Traditionale sunt si berile produse din grâu: wit bicr („bere alba”), refermentate în sticle, tipice regiunii Brabantului, obtinute din grâu nemaltat, malt de orz, uneori o cantitate de ovaz si hamei amestecat în sec cu condimente precum coriandrul, coaja de portocala si curacao.

Din Flandra Occidentala provin, apoi, berile rosii, cel mai ales exemplu reprezentându-l marca Rodenbach: culoarea lor se datoreaza,în parte, utilizarii malturilor de Viena si, în parte, efectului butilor de stejar necaptusite, în care sunt învechite. Berile saison constituie o categorie aparte. Sunt specialitati tipice perioadei secerisului, foarte raspândite în Valonia. Produse cu drojdii particulare si dupa o scurta învechire, au un caracter pronuntat de malt.

Beri speciale, de fermentatie ridicata, sunt cele de tip ale belgiene, care se disting de cele britanice, fiind mai aromate, cu note de malt mai accentuate si având, în general, o concentratie ridicata de alcool. Cele cu volumul de alcool mai ridicat sunt definite drept strong ale, împartite, la rândul lor, în tipurile golden si brun.

FIECARE ABATIE ARE PROPRIA RETETA

Foarte importante si extrem de caracteristice pentru aceasta regiune sunt berile produse de parintii trapisti (care apartin ordinului cistercian). In perioada când cea mai mare parte a apei nu era potabila, calugarii pregateau berea pentru a-si satisface propriile gusturi si le-o ofereau si pelerinilor care se opreau, în drumul lor, la manastiri. Numai berile produse în abatiile înca active pot fi numite trappistenbier sau hiere des Peres Trappistes.

Notre-Dame de Scourmont, situata în provincia Hainaut, a fost prima abatie care a trecut la o productie la scara nationala în a doua jumatate a secolului XIX. Berile principale, identificate prin culoarea dopului cu coroana, sunt Chimay Rouge si Bleue. Abatia Rochefort, din provincia Namur, se distinge prin comercializarea bauturilor sale cu o concentratie ridicata de alcool si un gust caracterizat prin arome de ciocolata.

Notre-Dame d’Orval ramâne, în schimb, singura manastire care produce o singura bere, fidela unui proverb local, care afirma: „Merita sa faci una singura, daca e perfecta!”. A patra abatie belgiana care se ocupa cu fabricarea berii este Westmalle, din provincia Anvers, al carei produs de marca este faimoasa bere Tripel, o sinteza fericita a experientelor acumulate de calugari de-a lungul secolelor.

In fine, abatia Westvlereten, din Flandra Occidentala, este o manastire celebra pentru producerea berilor dulci, aromate si cu gust de fructe, pe care expertii le definesc drept beri „de meditatie”, date fiind senzatiile pe care le ofera zonei palatale. Pacat ca berea Westvlereten e greu de gasit, chiar si în tara de origine.

Atentie: diferenta între berile trapiste si berile de abatie este foarte subtila, dar specifica în vederea unei clasificari corecte. Berile care poarta pe etichea înscrisul Abdijbier sau Biere d’Abbaie sunt produse în cadrul unui sisten industrial: pentru gasirea fondurilor necesare operei lor religioase, calugarii concesioneaza unui producator local denumirea si reteta berii. In schimb, acele beri care folosesc pe eticheta denumirea Trappistenbier sunt produse prin metode artizanale în abatiile caie detin retete vechi de sute de ani.

In Belgia îsi are sediul una dintre cele mai mari întreprinderi multinationale producatoare de bere: InBev (mai demult Interbrew), care detine 7,4% din piata mondiala si al carei profit este in crestere an de an. Fabrica unde îsi are originea acest colos a fost deschisa la Leuven în 1366, purtând denumirea Den Hoorn.

In 1717, a fost preluata de mesterul berar Sebastien Artois, care a rebotezat-o cu propriul nume de familie. Interbrew s-a nascut în 1987, din fuziunea a trei întreprinderi: Artois, Piedboeuf si Jupiler. Apoi, au intrat sa faca parte din aceasta „familie” marcile Hoegaarden (în 1989) si Bellevue (în 1990). Prin urmare, începând cu anul 1991, s-a declansat o faza de expansiune progresiva a societatii, bazata pe productia si comercializarea anumitor marci internationale si regionale, pentru un sortiment de cel putin 200 de etichete.

In aceste ultime decenii, am asistat, prin urmare, la achizitionarea progresiva a peste 30 de firme straine. Printre celelalte beri din grup, amintim berea belgiana Leffe, berile britanice Bass Brewers si Whitbread, berile germane Diebel si Beck’s, berea scotiana Tennent’s, berea ceheasca Staropramen si berea ruseasca Sun, apoi, Interbrew a început sa lege contacte cu Orientul îndepartat, achizitionând marca sud-coreeana Oriental Breweries.

In 2004, Interbrew si Companhia de Bebidas das Americas (Am- Bev) au fuzionat, dând viata celui mai mare colos din industria berii, la nivel mondial: InBev. Intr-o tara cu o traditie a berii atât de înradacinata, berea a fost dintotdea-una sinonima cu istoria si cultura. Nu întâmplator, la Bruxelles sunt deschise trei muzee dedicate bauturii nationale. Maison des Brasseurs, în Grand’ Place nr. 10, ofera un tablou vast al istoriei berii.

LUXEMBURG

La dimensiunile sale, Luxemburgul gazduieste putine întreprinderi producatoare de bere, dar acestea au o traditie foarte veche: prima berarie din tara a început sa produca în 1083. Astazi, sunt produse mai cu seama beri pilsner, lager usoare si ocazional, brune. Totusi, nu lipsesc nici varietatile puternice în anumite luni ale anului, nici berile germane dunkel