Ce trebuie sa stim despre TERROIR- ul vinului

Vinul este prin excelenta un produs regional. Ca sa-l întelegem, trebuie sa definim notiunea de terroir ca fiind „specificitatea geologica si climatica a unui sol bine determinat, de natura sa induca plantelor cultivate aici unele caracteristici particulare”.

Solul

Stratul superficial al solului are prea putina importanta pentru vita-de-vie. Determinanta este natura subsolului, fiindca radacinile butucilor de vita-de-vie se vor putea înfige cât mai adânc, chiar pâna la roca-mama, de unde îsi vor trage esenta vie – îndeosebi sarurile minerale si oligoelementele.

Solurile pot fi compuse din siliciu, argile, calcare, gresii, din sisturi, granit sau nisip. Oricare dintre aceste roci poate, în functie de bogatia ei geologica, sa induca vinului o particularitate tipica. Prezenta argilei determina culoarea si concentratia de tanin. Solurile nisipoase produc mai degraba vinuri usor de baut tinere, contrar sisturilor si gresiei, care permit o speranta de viata mai lunga.

Dar aceeasi vie poate beneficia de o mare diversitate de soluri corespunzând diverselor ere geologice. In Alsacia de pilda, gasim calcare, marne, gresii, nisip, granituri si sisturi, într-o zona geografica precum Cotes de Nuits în Burgundia, întâlnim peste saizeci de tipuri de sol diferite.

Clima

Vita-de-vie nu poate creste oriunde pentru ca nu suporta orice climat: îi priesc zonele temperate, între 50° si 30°latitudine nordica si în cealalta emisfera, între 30° si 40° latitudine sudica. Plantata altundeva, vita suporta greu atât frigurile mari, cât si caldurile excesive.

Clima unei regiuni se caracterizeaza prin trei subclimate: macroclimatul tipic regiunii podgoriei (Bordelais, Burgundia, Moselle…), mezoclimatul, care este climatul local al colinei, si microclimatul, care este cel al parcelei (unul dintre versantii colinei de pilda).

Specificul climei depinde de lumina (expunerea la soare), de temperatura si de frecventa ploilor. Un soare insuficient si, în consecinta, o temperatura prea joasa încetinesc de exemplu migratia zaharului din frunze catre boabele de strugure. Si invers, daca e prea cald, strugurii vor fi lipsiti de aciditate.

In Franta, se disting patru zone mari de cultivare a vitei-de-vie în functie de macroclimat:

• zonele cu temperatura rece, de 17° C în medie, care cuprind Alsacia, valea Loarei si Burgundia;
• zonele calde temperate din sud-est si din Bordelais, a caror temperatura medie oscileaza între 17,5° C si 18,5° C;
• zonele calde temperate cu Cote-du-Rhone si Provence pe de o parte (18,5° C pâna la 20° C), si Languedoc-Rousil- lon si Corsica pe de alta parte (de la 20° C pâna la 22° C).

Vântul este si el un factor deloc neglijabil, deoarece curentii de aer, uscând roua, previn mucegaiul nobil. Dar el accelereaza si evaporarea partiala a apei din boabele de struguri, atragând astfel o crestere a concentratiei de zahar.

Cantitatea de ploaie este desigur capitala. Idealul este o cantitate variind între 400 si 600 mm/an, cu o buna repartizare pe parcursul anului, exceptând ultima perioada de maturatie, de la mijlocul lui august pâna la culesul viilor, când este de dorit o vreme cât mai uscata.

Cât priveste umiditatea ambianta (bruma si ceata), ea nu este deloc binevenita în perioada de maturatie. Umiditatea favorizeaza mucegaiul nobil, care duce la o explozie a boabelor, prea bogate în acid acetic si care au un gust de putred. Ea este cautata însa pentru producerea vinurilor licoroase (Sauternes), la care se cultiva intentionat un mucegai nobil printr-un proces de culegere târzie. Dar terroir-ul se diferentiaza si prin alte caracteristici proprii geografiei locale a terenului (altitudine, ses, coline, dealuri…), care induc un drenaj particular al solului.