Ustensilele necesare pentru degustarea vinurilor

La degustarea vinului, în funcţie de posibilităţi şi de scopul degustarii se vor utiliza ustensile adecvate. Dintre acestea putem specifica: tastevin, paharul de degustare, tirbuşonul, coşuleţul de vin, carafa pentru decantare, cleştele de scos dopuri, dopuri speciale, găletuşă, căruciorul de vin şi o serie de pahare diferite după tipul băuturii degustate, pahare pentru degustare, flute, baloane etc.

Cupa pentru degustare sau cupa somelierului (tastevin) este o ceaşcă mică, în general din argint sau în toate cazurile din metal argintat, marginile laterale nu prea ridicate, cu o tortiţă sub care se află un inel din acelaşi material şi care serveşte ca suport atât pentru deget cât şi pentru prinderea lănţişorului.

Se observă în interior, o parte laterală cu opt perle mari, concave necesare examenului vizual al vinurilor roşii, în timp ce pe cealaltă parte se afla nervurile, totdeauna în scobitură de formă alungită, permiţând urmarirea vizuală a vinurilor albe, mai transparente ca cele roşii. In centru se observă o bulă mare de nivel, convexă, în jurul acestei bule se afla 4 perle mici în relief, care servesc aerării rapide a vinului şi favorizează degajarea rapidă a aromelor şi buchetului.

Unii degustători, mai ales somelierii din restaurante poartă cupa de legustare, ca un simbol de recunoaştere al acestei profesii, pe un lanţ argintat, la gât, de unde poate fi detaşată în momentul degustării.

Paharul de degustare are o formă specială, dimensiunile sale sunt codificate de orga­nismele specializate.

Materialul utilizat este sticla sau semi-cristalul. Deschiderea acestui pahar este puţin mai îngustă decât în partea de jos, ceea ce permite con­centrarea aromelor spre nas.

Tiribusonul cel mai potrivit este cel format dintr-o spirală – şurub fără sfârşit, la care este aplicat un mâner, în care se fixează pârghia şi o lamă pentru a tăia capsulele.

Coşuleţul pentru vin cunoscut sub denumirea de porte-bouteilles este utilizat atunci când trebuie să transportăm o sticlă cu vin vechi din pivniţă, la prezentarea şi servirea vinurilor roşii. El poate fi din răchită, din lemn, din metal sau din argint. Coşuleţul pentru vin permite menţinerea sticlei ridicată din partea gâtului pentru a evita ca “depunerile” să nu se răspândească în sticlă.

Carafa pentru decantare serveşte de asemenea, pentru vinurile roşii vechi, asigurând o oxigenare convenabilă a vinurilor înainte de consum, determinând, astfel, cea mai bună degajare a aromelor şi buchetului.

Carafa este utilă când se vrea a separa vinul de sedimentul care se găseşte în sticlă şi a evita, astfel, ca particulele solide să nu se regăsească în pahar.

Cleştele poate fi utilizat pentru scoaterea dopurilor la sticlele cu vin spumant al cărui dop este bine fixat şi nu iese uşor. Mai întâi se mişcă dopul cu cleştele şi apoi se scoate complet.

Dopurile “stoppeurs” – sunt utilizate pentru a păstra vinurile după deschiderea lor, vinurile spumante cer un dop specific.

Termometrul cu citire rapidă poate servi pentru a controla temperatura vinului exact înaintea servirii.

Frapiera permite a se păstra la o temperatură corespunzătoare, pe toată durata mesei, vinurile albe uşoare şi efervescente precum şi pe cele roze.

Căruciorul pentru vinuri este folosit pentru a prezenta vinurile oferite. Numărul vinurilor oferite este în general cuprins între şase şi opt. In acest caz, se va prezenta cel puţin un vin efervescent alb şi un vin uşor pentru aperitiv, un vin alb clasic, un vin alb de mare renume, un vin roşu clasic, un vin roşu renumit, de colecţie şi două vinuri de desert.

Căruciorul poate fi din lemn sau din metal, inclusiv combinaţie între acestea. El este confecţionat cu un sertar în care se pot pune ustensilele necesare precum şi cu o poliţă pentru frapierele cu apă şi gheaţă.

Paharele. Paharul şi vinul sunt astăzi inseparabile, chiar dacă cu milenii în urmă, oamenii beau din mâini, apoi din cornuri de bou sau din cochilii.

Paharul a fost inventat acum aproape 4.000 de ani Î.H., primele pahare suflate au apărut numai în primul secol Î.H. De atunci, paharele au luat forme, dimensiuni şi culori diferite. Numai paharele din sticlă şi cristal perfect incolore şi transparente, subţiri şi uşoare, fără faţete sau serigrafie, sunt cele mai bune pentru degustarea şi servirea vinului.

Degustarea unui vin este o plăcere care implică toate simţurile. Diferitele senzaţii pot fi redate cât mai pur servind vinul în paharele cele mai bine adaptate. Atunci când se doreşte a degusta mai multe vinuri în cadrul aceleiaşi mese este de dorit a utiliza pahare diferite, pentru ca să se poată aprecia culorile, nuanţele, aromele şi savoarea fiecărui tip de vin.

Spălarea paharelor trebuie făcută, de preferinţă, manual, cu apă caldă, fără detergent, maşina de spălat pahare poate strica luciul cristalului sau al sticlei.

Paharele trebuie aranjate cu gura în sus în locuri închise şi ferite de toate mirosurile neplăcute, ele vor fi controlate şi, eventual, şterse din nou înainte de a fi aşezate pe masă, cu un şervet special, dintr-un material care să nu lase scame. De obicei paharele se transportă pe o tavă, sunt aranjaţe pe masă cu gura în jos, dar vor fi puse în poziţie normală înainte de efectuarea degustării.

Sticlele – recipiente din sticlă adesea colorată. Forma lor este frecvent cilindrică pe două treimi din lungimea sa, cu un gât mai îngust, mai mult sau mai puţin lung având la extremitatea sa un mic cerc din sticlă denumit inel.

Sticlele utilizate astăzi pentru vinuri pot avea diferite forme şi capacităţi, culori variate mergând de la alb incolor la verde mai mult sau mai puţin închis până la maro închis, aproape negru, trecând prin nuanţe de chihlimbar. Ţările producătoare de vinuri utilizează în mod normal sticle care preiau uneori numele anumitor regiuni viticole, podgorii sau domenii.

Dopul de plută. Sticlele cu vinuri de calitate trebuie să fie închise cu un dop de plută, nu numai pentru a-şi menţine caracteristicile pe timpul păstrării, dar şi pentru că acest sistem este considerat cel mai adaptat şi cel mai tradiţional. Principalele calităţi cerute unui dop de plută privesc uşurinţa sa, impermeabilitatea, izolaţia sau stabilitatea termică, necesare astfel, pentru a garanta etanşeitatea sticlei.