Vinul, cel mai bun protector împotriva riscului cardiovascular

In vreme ce, în multe tari ale lumii, oamenii mor înca de foame sau sufera de subnutritie, în tarile industriale, numite evoluate, care au la dispozitie hrana din abundenta, locuitorii sunt victime ale asa-numitelor „boli ale civilizatiei”. Cu fiecare zi care trece, suntem mai constienti ca aceste grave probleme de sanatate sunt imputabile obiceiurilor alimentare nesanatoase care s-au impus în tarile occidentale în ultima jumatate de secol.

In tarile dezvoltate, cauza esentiala a deceselor este legata de bolile cardiovasculare. In Statele Unite, ele sunt cauza a doua treimi din decese. Aceste afectiuni cardiovasculare sunt deseori asociate altor boli (diabet, obezitate sau hipertensiune arteriala) si sunt în general însotite de o modificare specifica a peretilor vaselor, pe care se fac depozite de grasime numite ateroame. Aceste depozite grase, formate din colesterol LDL (sau colesterol rau), antreneaza o îngustare a vaselor, care se deterioreaza, devin mai rigide si genereaza ceea ce se numeste ateroscleroza.

Sângele, care are tendinta sa se îngroase, formeaza cheaguri ce pot ajunge sa astupe o artera. In functie de localizarea acestei obstructii, apar diverse tipuri de patologii: un infarct miocardic la nivel coronarian (arterele care iriga inima), un accident ischemic cerebral la nivelul arterelor care iriga creierul, o arterita la nivelul arterelor de la membrele inferioare, sau o tromboza a arterei retinei la nivelul ochiului.

De mai multe decenii, Statele Unite sunt în mod special afectate de mortalitatea cardiovasculara: în 1990, 1,5 milioane de americani au fost victimele unui infarct miocardic si mai mult de o treime au decedat. In fata acestei multimi de adulti morti în floarea vârstei, înainte de saizeci de ani, tara care se vrea cea mai puternica din lume nu putea ramâne fara replica.

Vazându-si stirbit, complexul lor de superioritate, americanii au hotarât sa analizeze statisticile mortalitatii în alte tari dezvoltate pentru a verifica daca, acolo, situatia e diferita de a lor. Studiul realizat în 1980 pe sapte mii de barbati de catre profesorul Ducimetiere releva o mare diferenta între tarile occidentale si arata în mod special ca în Franta incidenta crizelor cardiace asupra mortalitatii este cu 36% pâna la 56% inferioara celei din Statele Unite.

Cel mai surprinzator este faptul ca aceasta diferenta a fost evidenta atunci când s-au comparat indivizi de aceeasi vârsta si, mai ales, cu aceiasi factori de risc cardiovascular (tensiune arteriala, nivel de colesterol sangvin, consum de grasimi îndeosebi saturate, tabagism). Oamenii de stiinta au constatat ca, mâncând aceeasi cantitate de grasimi ca americanii, cu un nivel de colesterol mediu identic, chiar superior, francezii aveau o mortalitate coronariana mult inferioara.

Asa ia nastere „paradoxul’francez”! Fiindca pentru oamenii de stiinta americani care, de ani si ani, vânau colesterolul si grasimile din alimentatie într-un mod aproape obsesiv, chiar paranoic, exista aici un lucru cu totul de neînteles.

In  anul 1990, statisticile OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) confirma aceste date:

Indice de mortalitate corectat pe vârste (la 100 000 de barbati)
Tara                   Morti prin accident              Nivel mediu al    % lipide
coronarian                    colesterolului    consumate
sangvin
SUA                                  240                                 2,09                          46
Franta                                  91                                2,33                          45

Amplul studiu MONICA (MONItoring CArdiovas- cular diseases) lansat din anul 1981 de catre OMS în patruzeci de centre de observatie din douazeci de tari diferite a detaliat datele din Europa:

Mortalitatea la 100 000 de locuitori

Orase                    Tari                Mortalitate                    Mortalitate
coronariana    totala
Glasgow          Marea Britanie       380                      1179
Lille                       Franta                 105                      1041
Strasbourg           Franta                 102                       887
Toulouse               Franta                   78                       575

Se constata astfel ca „paradoxul francez” este în mare masura teoretic, pentru ca exista o „gradualitate” nord- sud: în nordul Frantei, cifrele de mortalitate coronariana se apropie în fapt de cele din tarile anglo-saxone. Doar orasul Toulouse, din sud, afiseaza într-adevar cifre de mortalitate coronariana redusa.

Acest „paradox” se cerea, prin urmare, interpretat, ceea ce s-a si facut cu ajutorul epidemiologiei. Aceasta stiinta cerceteaza relatiile dintre factorii de risc si boli sau corelatiile care explica o actiune preventiva. Natura alimentatiei pare incontestabil sa faca diferenta. In fapt, analiza datelor epidemiologice conduce spre patru tipuri de concluzii:

• Mortalitatea coronariana este proportionala cu consumul de grasimi saturate si de produse lactate proaspete. Reiese din grafice ca tarile anglo-saxone care manânca mai multe grasimi saturate (de origine animala) si beau mai mult lapte au un indice de mortalitate ridicat. Ceea ce nu este valabil pentru Japonia, mare consumatoare de peste (grasimi polinesaturate), sau pentru tarile latine din bazinul mediteraneean, care consuma ulei de masline (grasime nesaturata) si lapte putin sau deloc.
• Consumul de brânza, desi bazat pe grasimi saturate, nu are influenta asupra datelor din grafic. Explicatia este de acum cunoscuta: grasimile din brânza nu sunt total absorbite în intestin fiindca ele formeaza împreuna cu calciul un „sapun” care este eliminat prin scaun. Iata de ce populatia franceza, mare consumatoare de brânza, figureaza pe un loc bun.
• Mortalitatea coronariana este invers proportionala cu consumul de fructe, legume si grasimi vegetale (în afara uleiului de palmier).
• Mortalitatea coronariana este invers proportionala cu consumul de alcool. Dar printre bauturile alcoolice, vinul are efectul preventiv cel mai evident în ce priveste bolile cardiovasculare.

Cu alte cuvinte, cu cât o tara consuma mai mult vin pe cap de locuitor, cu atât are un risc de mortalitate coronariana mai redus. Graficul arata în mod limpede ca tarile bautoare de vin, cum sunt Franta, Grecia, Italia sau Spania, au rata mortalitatii cea mai scazuta.

Si invers, tarile anglo-saxone, îndeosebi tarile nordice, au un factor de risc de trei, chiar de patru ori mai ridicat, ceea ce este evident comparând Franta cu Finlanda. Este interesant de constatat cum curba vinului este exponentiala, ceea ce dovedeste ca riscul de boala coronariana este cu atât mai ridicat cu cât consumul de vin este mai redus.

Asadar, dintre cei patru factori studiati (grasimi saturate, produse lactate, fructe si legume si vin) este de netagaduit ca factorul determinant al „paradoxului francez” este consumul de vin.

Este exact ce subliniaza profesorul Renaud într-o comunicare facuta în Lancet, una dintre revistele medicale cele mai prestigioase. El îsi facuse cunoscute, în premiera, concluziile într-o emisiune de televiziune americana (60Minutes de la CBS) la 17 noiembrie 1991. Acest program a avut de altminteri efectul unei bombe în Statele Unite unde, din acel moment, consumul de vin rosu a sporit considerabil.

Dar preventia coronariana printr-o nutritie adaptata nu se poate reduce la a bea putin vin. Daca vom compara obiceiurile alimentare ale populatiei din trei orase franceze, vom constata diferente legate deopotriva de consumul preferential al altor alimente.

Obiceiuri alimentare evaluate în trei centre MONICA franceze

Regim (g/zi)    Strasbourg    Toulouse    Lille
Pâine                          164                       225    152
Legume                          217                       306    212
Fructe                          149                       238    160
Unt                            22                         13    20
Brânza                            34                         51    42
Grasimi vegetale          16                         20    15
Vin                          286                       383     267

Astfel, la Toulouse se consuma mai putin unt, dar mai multe legume, fructe si mai ales vin. Locuitorii regiunii de nord (Lille) prefera, dimpotriva, untul si cartofii si beau mai degraba bere. Regiunile mediteraneene, la rândul lor, consuma de preferinta ulei de masline, fructe si legume, printre care leguminoase (fasole uscata, linte) si beau cu placere vin.  Daca observam în lumea mediteraneeana indicele de mortalitate la 100 000 de locuitori, diferenta fata de Statele Unite este frapanta:

Mortalitatea la 100 000 de locuitori
Tara                       Mortalitate coronariana                  Mortalitate din orice cauza
SUA                                 424                                                961
Italia                                 200                                              1092
Creta                                     9                                                627

Se poate deduce asadar ca insula Creta este nu doar tara cu indicele de mortalitate cardiovasculara cel mai scazut din lume, dar si cea unde speranta de viata este cea mai mare.

Mai mult decât despre „paradoxul francez”, ar trebui sa vorbim despre „paradoxul cretan” sau, ca sa largim zona, de „paradoxul mediteraneean”.

Se pot observa de altfel marile diferente alimentare dintre Creta si Statele Unite:
Obiceiuri alimentare

(în g/zi)                Creta     SUA
Pâine                  380      97
Legume uscate        30        1
Legume crude        191    171
Fructe                   464    233
Carne    .                35     273
Peste                     18              3
Grasime adaugata   95      33
Alcool/Vin                     15        6