Vinurile in lume: Germania

Vinurile in lume: Germania

Natura solului, climatul şi alegerea soiurilor sunt factori determinanţi pentru buchetul, savoarea şi stilul unui vin. In comparaţie cu alte regiuni viticole prestigioase din lume, climatul răcoros din nordul Europei face dificilă buna maturizare a strugurelui. Viticultorii germani compensează acest handicap plantând via în poziţii mai puţin expuse frigului. Majoritatea podgoriilor sunt situate în vestul şi sudul ţării, de-a lungul văilor fluviale, în special ale Rinului şi afluenţilor săi, principalele regiuni viticole fiind situate în vecinătatea unui curs de apă de la care provine, de obicei, şi numele acesteia. Astfel, podgoriile din Baden urmează fidel cursul Rinului.

Neckar şi afluenţii săi şerpuiesc între colinele din Wurttemberg înainte de a se uni din nou cu Rinul la Mannheim. Main, afluent al fluviului cu care se reuneşte la Mainz, modelează în trecere podgoriile din Franconia. Alt afluent, Nahe, a dat numele său regiunii viticole prin care curge.

Regiunea Mosel, una din cele mai cunoscute în afara frontierelor germane, prin care curge râul cu acest nume, regrupează podgoriile Saar şi Ruwer. In sfârşit, Elba poartă pe flancuri podgoriile din Sachsen (Saxonia).

Principalele soiuri cultivate

Soiurile cultivate în Germania sunt, mai întâi, cele clasice, iar ca reper pentru Germania sunt vinurile albe, înainte de toate Riesling, care dă vinuri de diferite categorii. Germania este patria vinurilor albe, pe cele 100.000 ha, cea 1% din totalul arealelor viticole ale lumii, se cultivă doar pe 18 % soiuri roşii, exact în proporţie inversă ca, în general, în celelalte ţări. Riesling-ul ocupă cele mai mari suprafeţe pe dealurile din ţinutul Mosel de mijloc şi Rheingau, unde expunerea este favorabilă şi toamnele călduroase, dar şi în Rheinhessen, Nahe, Palatinat şi Wurttemberg. El pierde însă teren în faţa soiurilor noi, mai prolifice şi mai uşor de cultivat.

Al doilea soi clasic german este Sylvaner (în Germania scris: Silvaner), cultivat în Franconia, dar cele mai mari podgorii se află în Rhein­hessen, care dau vinuri seci, concentrate şi vivace, apte de a se învechi.

Soiurile noi, introduse în anii ’60, s-au dublat ca suprafaţă. Primul hibrid creat a fost Muller-Thurgau (Riesling x Sylvaner), numit şi Rivaner pentru vinurile seci, care dă un vin alb de calitate, cultivat în aproape toate regiunile viticole ale Germaniei, pe suprafeţe întinse. Soiul Scheurebe (Sylvaner x Riesling) a fost cultivat cu succes în Palatinat şi Rheinhessen; are buchet caracteristic si aciditate pronunţată. Soiul Kerner (Trollinger x Riesling) dă vinuri robuste, dar îi lipseşte fineţea şi şarmul Riesling-ului.

Alte soiuri albe sunt: Weiflburgunder (Pinot Blanc), Rulănder sau Grauer Burgunder (Pinot Gris) şi Chardonnay, autorizat în sud din 1991, precum şi Gewurztramiher, care dă vinuri cu buchet  şi Elbling care dă un vin alb, foarte pal.

Vinurile roşii ocupă un loc impunător în universul viticol german, nu atât prin cantitate, cât prin calitatea lor recunoscută, întrucât ele sunt produse pe baza unui singur soi, care conferă un caracter unic vinului, asamblajul nefiind practicat. Dintre soiurile utilizate sunt: Spătburgunder (Pinot Noir), cultivat în Rheingau şi Ahr; Blauer Portugieser, în Palatinat, Rheinhessen şi Ahr; Trollinger, Schwarzriesling şi Lemberger, cultivate exclusiv în Wurttemberg; Dornfelder, un nou hibrid asemănător cu beaujolais, care prinde teren în Rheinhessen şi Palatinat.

Spătburgunder şi Weifiburgunder atinge în districtele Baden, Kaiserstuhl şi Ortenau un nivel de calitate suficient pentru a dobândi recunoaştere internaţională. Ambele sunt prezente şi în Palatinat.

Succesul comercial al vinurilor germane, în ultimele decenii, a fost dat în mod esenţial de vinul Liebfraumilch. Numele lui provine de la o mică podgorie de lângă Worms, mai înainte proprietate a bisericii (în traducere înseamnă „Laptele Maicii Domnului”). Acum vinul, conform reglementărilor, poate proveni din Rheinhessen, Palatinat, Nahe şi Rheingau. Este un vin generic, elaborat din soiurile Riesling, Muller-Thurgau, Sylvaner şi Kerner.

Nivele de calitate ale vinurilor germane

Originea geografică este primul criteriu pentru a distinge vinurile germane, iar al doilea este nivelul lor de calitate stabilit oficial, acestea fiind clasificate în trei categorii după conţinutul în zahăr al sucului de struguri (sau must).

• Tafelwein (vin de masă) – categorie de vinuri de masă comune.
Dacă etichetele precizează „Deutscher Tafelwein” sau
„Allemand” aceasta semnifică faptul că vinul provine dintr-o
podgorie germană, în caz contrar, este vorba de un vin din altă
ţară a Uniunii Europene îmbuteliat de un comerciant german.

• Landwein (vin de ţară) desemnează cele mai bune vinuri din
categoria Tafelwein. Ele nu sunt la fel de renumite ca cele
franceze cunoscute ca „Vin de pays“.

• QualiJtătswein eines bestimmten – Eşalon inferior al vinurilor de calitate dintr-o regiune delimitată.

• Qualitătswein mit Prădikat – înseamnă literalmente „vin
de calitate cu distincţie“, fiind un eşalon superior al vinurilor de
calitate, în vinurile QmP nu este necesar nicicum adăugarea de
zahăr în must înainte de fermentare, deoarece conţinutul de zahăr al strugurilor este suficient de mare. QmP sunt divizate în şase subcategorii, întotdeauna conform cu aceleaşi criterii de densitate a mustului, în ordinea crescătoare:

Kabinett eşalon de bază pentru QmP.

Spătlese: literalmente „culegere târzie“.

Auslese: vin elaborat din ciorchini selecţionaţi. Se produc vinuri dulci, opulente şi din ce în ce mai mult seci.

Beerenauslese: literalmente „boabe de struguri selecţionate“, vinuri licoroase, elaborate începând cu selecţia boabelor de struguri.

Trockenbeerenauslese (TBA): vin elaborat la fel ca „Beerenauslese”, dar cu boabe de struguri mucegăiţi şi stafidiţi (Trocken), sub efectul mucegaiului nobil. Acest must foarte concentrat dă vinuri foarte dulci, dar şi scumpe.

Eiswein: literalmente „vin de gheaţă”. Mustul este şi mai concentrat, devreme ce strugurii au fost îngheţaţi pe viţă, pe rod. „Eiswein” sunt vinuri rare şi foarte scumpe.

Eticheta vinurilor germane

Eticheta vinurilor germane dă o multitudine de informaţii:

Numele regiunii viticoledin care provine vinul este, obligatoriu, situat în fruntea etichetei.

Anul de producţiepoate fi indicat, dacă este vorba de un’an deosebit.

Numele podgoriei este întotdeauna precedat de numele localităţii de care aparţine. Astfel, pentru a spune că o sticlă provine din Bernkastel (numele localităţii) se va scrie Bernkasteler. Astfel, „Bernkasteler Doktor” indică faptul că vinul provine din renumita podgorie „Doktor” de la Bernkastel.

Soiul şi tipul vinului după conţinutul în zahăr, de ex. Riesling Halbtrocken – Riesling demisec.

Nivelurile de calitate QbA sau QmP sunt întotdeauna indicate, de ex. Qualitătswein b.A.

A.P. (Amtliche Prufungsnummer: numărul de control oficial) este o garanţie a calităţii. Prezenţa sa atestă că vinul provine din soiuri autorizate, că el a atins conţinutul de zahăr minimal şi că regiunea menţionată este, bineînţeles, regiunea de origine.

Concentraţia alcoolicăîn volume şi cantitatea sunt menţiuni obligatorii

Numele producătoruluifigurează, în general, pe ultima poziţie, precedat cel mai adesea de termenii „Weingut“- „domeniu” sau „Schloss” – „castel”.

Dacă eticheta precizează „Erzeugerabfullung“, aceasta indică faptul că vinul a fost îmbuteliat la producător, eventual la o asociaţie, „Winzergenossenschaft“, menţiunea „Gutsabfullung” precizează îmbutelierea la domeniu.

Decodată, eticheta indică regiunea de unde provin strugurii, localitatea şi podgoria, numele producătorului şi nivelul oficial de calitate.

REGIUNI VITICOLE

Arealul viticol al Germaniei este împărţit în 13 regiuni viticole (Anbaugebiet), fiecare având un caracter inconfundabil. Cu excepţia regiunilor Nahe, Rheingau şi Ahr, celelalte regiuni sunt subîmpărţite în districte (Bereich) care, la rândul lor, cuprind fiecare mai multe localităţi viticole (Weinort), numele localităţii mai cunoscute fiind, adesea, şi numele Bereich-ului. în aceste districte există podgoriile care au fost delimitate oficial în plantaţii mari (Grosslage) şi în plantaţii cu un caracter de unicat (Einzellage), dar care nu corespund cu ceea ce în Franţa se numeşte „cru“.

AHR

Regiune viticolă de mică întindere care este situată la poalele munţilor Eifel, de-a lungul văii râului Ahr, ferită de intemperii. Specialitatea regiunii este un vin roze, Weissherbst, fructuos şi răcoritor.

Localităţi şi producători

• Bad Neuenahr-Ahrweiler: Staatliche Weindomăne Kloster Marienthal

• Walporzheim şi Marienthal: Weingut Brogitters „Zum Domherrenhof”

• Dernau şi Mayschoss: Weingut Meyer-Năkel

MOSEL – SAAR – RUWER

Regiunea viticolă Mosel-Saar-Ruwer este una dintre cele mai spectaculoase din Germania. Viile sale însoţesc fidel cursurile celor trei râuri care şerpuiesc pe traseul lor, de la Koblenz până la frontiera franceză.

Localităţi şi producători

Ţinutul Mosel de jos– Bereich Zeii:

Winningen

Kobern-Gondorf: Winzergenossenschaft Deutsches Eck Cochem Pommern: Weingut Reinhold Fuchs

Ţinutul Mosel de mijloc – Bereich Bernkastel:

• Briedel, Krov

• Erden: Weingut Monchhof-Robert Eymail; Weingut Dr. Pauly-
Bergweiler

• Grach: J.A. Priim; Max Ferdinand Richter; Doktor Wegeler-Deinhard
Gutsverwaltung

• Bernkastel: Wegeler-Deinhard; Dr. Thanisch

• Piesport: Bischofliche Weinguter; Vereinigte Hospitien

• Neumagen: Friedrich-Wilhelm-Gymnasium

Ţinutul Mosel de sus – Bereich Obermosel-Moseltor:

• Schloss Thorn

Ţinutul Saar- Ruwer – Bereich Saar-Ruwer:

• Ruwer: von Schubert; Kartâuserhof

• Saar: Schloss Saarstein; Weingut Bert Simon; Egon Muller-
Scharzhof; Weingut Reverchon; Weingut von Hovel

RHEINGAU

Producătorii din Rheingau, care asigură ei înşişi îmbutelierea, beneficiază în comercializarea vinurilor lor de excelenta reputaţie a acestei regiuni. Mai scumpe decât în altă parte, preţurile sunt adesea justificate de calitatea vinurilor, acestea figurând printre cele mai mari vinuri albe germane. Riesling-ul este perfect adaptat, deoarece el este plantat în regiune începând de la anul 1435. Elegante în tinereţea lor, vinurile din Rheingau dobândesc, odată cu învechirea, complexitate şi un superb echilibru.

Localităţi şi producători

• Lorch: Weingut Graf von Kanitz

• Rudesheim am Rhein: Staatsweingut Rudesheim

• Geisenheim: Prinz von Hessen

• Winkel şi Oestrich: Wegeler-Deinhard

• Hattenheim şi Erbach: Schloss Schonborn; Schloss
Reinhartshausen

• Rauenthal şi Kiedrich: Schloss Groenstein; Robert Weil (Suntory
Ltd. Osakaj

• Eltville am Rhein şi Walldorf: J.B. Becker

• Hochheim: Schloss Johannisberg; Balthasar Ress; Schloss
Schonborn

MITTELRHEIN (Rinul de mijloc)

Regiunea situată în continuarea regiunii Rheingau, de la Kaub până aproape de Bonn, cuprinde pitoreştile orăşele de pe malul Rinului care invită turiştii la degustarea vinului local.

Localităţi şi producători

• Bacharach: Weingut Toni Jost; Weingut Ratzenberger

• Hamm – Boppard

• Koblenz – Konigswinter

• Valea Muhlental şi Lahntal: Weingut Haxel; Weingut Arnsteiner Hof

NAHE

Existând de o mie de ani, podgoria Nahe depăşea mult limitele actuale ajungând până la Simmern, la nord, în regiunea muntoasă Hunsruck, deloc propice viţei de vie. Acum, mare parte din suprafaţa cultivată se situează aproape de Nahe şi afluenţii săi, cei mai mici fiind Guldenbach, Ellerbach, Grăfenbach şi Găulsbach, iar cei mai mari Glan şi Alsenz.

Localităţi şi producători

Schloss Bockelheim

• Schloss Bockelheim şi Niederhausen: Staatliche Weinbaudomăne;
Weingut Hans & Peter Crusius; Weingut Donnhof; Paul Anheuser

• Traisen: Weingut Crusius

Kreuznach

• Rudesheim

• Bad Kreuznach-Bingen: Schlossgut Diel – Burg Layen; Weingut
Erbhof Tesch

RHEINHESSEN

Regiunea Rheinhessen, reprezentând un sfert din suprafaţa viticolă a Germaniei, este cea mai întinsă regiune viticolă germană. De vreme ce Franţa controla această regiune încă de la începutul secolului al XlX-lea, s-a impus o denumire de origine controlată. Astfel, mica zonă de podgorii situată lângă Rin a reclamat propria sa AOC pentru a se distinge de restul regiunii, fiind mai ales cunoscută pentru vinurile sale comune pe care le produce în cantitate importantă.

Cele mai bune parcele, cunoscute sub numele de „Rheinterrasse“, se întind la est de regiunea Mettenheim, de la nord de Worms, via Nierstein, până la Bodenheim, la sud de Mainz, şi ocupă o suprafaţă considerabilă din Rheinhessen. Aici se găsesc domenii celebre care produc vinuri de acelaşi nivel de calitate ca cele din Rheingau, dar la jumătate de preţ.

Şi alte zone de producţie cunosc o creştere de popularitate. Oraşele Ingelheim şi Bingen, situate pe flancurile colinelor din faţa Rheingau-ului, demonstrează că pot face, în Rheinhessen, vinuri de mare calitate şi în altă parte decât pe „Rheinterrasse“.

Localităţi şi producători

Bingen şi zona de vest

• Gau – Bickelheim: Weingut Villa Sachsen

• Ingelheim: Winzerkeller Ingelheim; Weingut J. Neus

Rheinterrasse

• Nackenheim: Weingut Gunderloch

• Nierstein: Weingut Heyl zu Hermsheim; Weingut Burgermeister
Anton Balbach Erben

• Oppenheim: Staatsweingut mit Domăne Oppenheim

HESSISCHE BERGSTRASSE

Podgorie mică de cea 400 ha care se întinde între Rin, la vest, şi Odenwald, la est, cu un climat aproape mediteranean, cu vinuri foarte variate, mai ales albe, renumită pentru Eiswein, pe care îl produce în mod tradiţional.

Localităţi şi producători

• Heppenheim: Bergstrasser Gebiets-Winzergenossenschaft

• Bensheim: Weingut Stadt Bensheim; Staatsweingut Bensheim

PFALZ (Palatinat)

Pfalz (vechiul nume Rheinpfalz) este o regiune care se întinde la vest de Rin, pe axa nord-sud, la sud de Rheinhessen. Cea mai mare parte a podgoriei este plantată fie în câmpia situată între Rin şi înaltele păduri din Pfălzer Wald, fie pe pantele dulci care se întind către est, exact sub pădurile care le protejează de vânturile din vest. Frontiera franco-germană de la Wissembourg marchează limita de sud a regiunii Pfalz, dar în realitate, ea prelungeşte în mod natural podgoria alsaciană. Topografia este aceeaşi: Rinul la est, colinele împădurite la vest şi localităţile care se succed pe flancul colinelor. Sute de viticultori practică vânzarea directă în frumoasele sate şi pitoreştile oraşe din regiune.

In Pfalz s-au produs mult timp vinuri comune. Aici nu au existat decât câteva mari domenii de nivel bun, concentrate în câteva localităţi în centrul regiunii Mittelhaardt. O nouă generaţie de proprietari a reuşit să mărească gama vinurilor bune, ceea ce a permis ca regiunea Pfalz să figureze printre cele mai bune podgorii din Germania. De aceea, calea rutieră care trece printre podgoriile din Haardt (Pfălzer Wald), de la nord spre sud, pe o distanţă de 70 km, a fost denumită „Deutsche Weinstrafte“, adică „şoseua vinului german“, valorificată ca traseu turistic renumit, iar localităţile au căpătat atributul a.d.W. „an der Weinstralie”, şi sunt astfel înscrise pe hartă.

Localităţi şi producători

Unterhaardt- „Deutsche Weinstra&e”:

• Bockenheim a.d.W.

• Laumersheim

• Grosskarlbach: Weingut K. & H. Lingenfelder

Mittelhaardt- „Deutsche WeinstraKe”:

Kallstadt: Weingut Koehler-Rupprecht; Weingut Eduard Schuster;

Winzergenossenschaft Kallstadt

Ungstein: Weingut Pfeffingen

Bad Durkheim: Weingut Fitz-Ritter

Wachenheim a.d.W. : Burklin-Wolf

Forst a.d.W.

Deidesheim: Burklin-Wolf; von Buhl

Ruppertsberg

Sudliche Weinstrade (în sud):

• Rhodt unter Rietburg

• Deutsches Weintor („Poarta vinului german”): Weingut Becker
(Schweigen); Weingut Siegrist (Leinsweiler); Weingut Rebholz
(Siebeldingen)

FRANKEN (Franconia)

Cele mai bune producţii de vin din Franconia dau vinuri de caracter, intense şi cu bună învechire, dar foarte neregulate de la un an la altul. Aceste vinuri sunt uşor de recunoscut, fiind îmbuteliate în sticle joase şi rotunde care poartă numele de „Bocksbeutel“.

Franconia se află în inima Germaniei, la est de Rin, într-o regiune cu climat dur, acoperită de pădure deasă. Podgoriile se concentrează în ungherele cele mai calde, de-a lungul Main-ufui şi a afluenţilor săi. In anii ’90 cei mai buni viticultori au redus randamentul lor, tăind viţa mai scurt şi culegând o parte din struguri în luna august.

Localităţi şi producători

Steigerwald

Castell: Furst Castell-Castell

Iphofen: Weingut Johann Ruck

Volkach: Schloss Halburg

Kitzingen: Gebiets-Winzergenossenschaft

Maindreieck („Triunghiul Main-ului”) Randersacher Wurzburg: Burgerspital; Juliusspital; Staatlicher Hofkeller

Mainviereck („Patrulaterul Main-ului”) •Burgstadt: Weingut Rudolf Furst; Weingut der Stadt Klingenberg

BADEN

Podgoria Baden este mai mult o regrupare a micilor parcele, decupate de Rin şi de imensele păduri, decât o veritabilă regiune. Viile urmează malul de răsărit al fluviului, la nord de Basel, coborând colinele spre zonele expuse gerului (îngheţului) în şesul Rinului. Proprietăţile sunt, în general, prea mari pentru a fi abandonate, dar prea mici pentru a fi rentabile. De aceea există multe asociaţii, printre care şi cea de la Breisach, Badischer Winzerkeller, care, cu o suprafaţă de 15.346 ha, este cel mai mare producător din Europa.

Localităţi şi producători

Tauberfranken

La nord de Rin- Bereich Badische BergstraRe/Kraichgau

• Angelbachtal-Michelfeld: Weingut Reichsgraf und Marquis zu
Hoensbroech

• Sulzfeld: Weingut Freiherr von Goler- Burg Ravensburg

• Oestringen-Tiefenbach: Weingut Albert Heitlinger; Winzerkeller
Wiesloch

Ortenau

• Affental

• Durbach: Weingut Freiherr von Neveu; Grăflich Wolff-Mettemich’sches
Weingut; Markgrăflich Badisghes Weingut Schloss Staufenberg

• Ortenberg: Weingut der Stadt Ortenberg

Breisgau

• Breisach: Badischer Winzerkeller

Kaiserstuhl

• Ihringen: Weingut Dr. Heger; Weingut Rudolf Stigler

• Bischoffingen: Winzergenossenschaft Bischoffingen; Weingut
Karl Heinz Johner

• Burkheim: Weingut Bercher

Tuniberg: Badischer Winzerkeller Markgrăflerland: Schlossgut Istein Bodensee (Lacul Konstanz)

WURTTEMBERG

Cea mai mare parte a Wurttemberg-ului viticol se întinde de la Stuttgart, în sud, până la Heilbronn, în nord, pe cele două maluri ale fluviului Neckar. Podgoriile sunt plantate, în majoritate, pe colinele care domină fluviul şi afluenţii săi, uneori în terase, astfel că pantele sunt orientate spre sud pe terasele păduroase.

Producători şi comercianţi

• Weingut Graf Adelman (Burg Schaubeck);

• Weingut Robert Bauer (Flein);

• Freiherrlich von Gemmingen-Homberg’sches Weingut (Burg Homberg);

Schlosskellerei Graf von Neiperg (Schloss Schwaigern)

SAALE-UNSTRUT

Regiune viticolă situată în estul Germaniei, pe colinele râurilor Unstrut şi Saale, în jurul oraşelor Naumburg şi Freyburg, la sud-vest de Leipzig.

Producători şi comercianţi

• Staatsweingut Naumburg;

• Winzervereinigung Freyburg-Unstrut

SACHSEN (Saxonia)

Podgorie situată colinele fluviului Elba, în jurul oraşului Dresda.

Producători şi comercianţi

• Winzergenossenschaft Meiften;

• Schloss Wackerbarth (Radebeul);

• Staatsweingut Radebeul (produce mai ales Sekt)

Sekt

In Germania, conform reglementărilor Uniunii Europene, vinul
spumant de calitate este cunoscut sub numele de „Sekt“, la fel şi în Austria. Mai bine de trei sferturi din vinurile spumante germane (Sekt) sunt elaborate din vinuri importate, vinul german fiind prea scump pentru această utilizare.

Consumul anual de vin spumant în Germania este de 5-6 litri de persoană, unul din cele mai ridicate din lume. Termenul „vin spumant de calitate” este menţiunea cerută de Uniunea Europeană.

Stilul de „Sekt” preferat în Germania este cel pe care reglementarea europeană îl defineşte ca sec, aceasta însemnând că el conţine între 17 şi 35 grame zahăr per litru. Pentru „Sekt” de calitate se preferă în general categoria brut (0-15 g zahăr la 1 litru). Acesta, cel mai adesea datat (an bun de producţie) provine, în general, dintr-un soi unic de vin german, de preferinţă Riesiing, deşi Pinot Blanc câştigă teren. Eticheta menţionează mai curând un nume de origine nu prea precis, decât regiunea sau provincia.

Se utilizează trei metode de fermentare: fermentarea în cuve; fermentarea în sticlă urmată de o degorjare sub presiune în cuve înaintea îmbutelierii; fermentarea definitivă în sticlă (ca la Champagne). Fermentarea în sticlă este soluţia cea mai practică, fiind şi asociată cu ideea de calitate.

Spre deosebire de băutorii de „Sekt” comun (modest), există consumatori exigenţi care se interesează de calitatea vinificaţiei, iar pentru ei „metoda champenoise” sau „metoda tradiţională” este o garanţie. Pe un amator autentic de „Sekt“, îl interesează însă mai mult vinurile de bază decât opţiunile industriale ale modurilor de elaborare. Industria de „Sekt” a cunoscut o creştere remarcabilă după anii ’50, cu o singură întrerupere temporară, datorată măririi taxelor.